1. [MDA2] tivilichiu2, ~ie [At: (a. 1790) IORGA, S. D. VIII, 84 / V: (înv) tevecheliu, (reg) tilibichiu, tilivichiu, ~lchiu / Pl: ~ii, ~ie / E: tc tevekkeli] 1-2 a, av (Înv) (Care este) neprevăzător. 3 a (Înv) Naiv. 4 a (Pop) Bine dispus Si: vesel. 5 a (Pop) Vioi. 6 a (Pop) Guraliv (2). 7 a (Reg) înalt și zvelt. 8-9 a, av (Reg) (Care este) elegant. 10-11 a, av (Reg) (Care este) înzorzonat. 12 a (Reg) Care se alintă. 13 a (Reg) Care face pe grozavul.
2. [MDA2] tivilichiu1 sn vz tivilichie
3. [DLRLC] TIVILICHIU, -IE, tivilichii, adj. Vesel, hazliu, vioi. Se făcuse... frumos și tivilichiu, de nu mai erau alții ca dînsul. ȘEZ. VI 13.
4. [DLRM] TIVILICHIU, -IE, tivilichii, adj. (Pop.) Vesel, hazliu, vioi. – Tc. tevek-keli.
5. [Șăineanu, ed. VI] tivilichiu a. 1. Mold. om căruia îi place s’aibă totul gata, iute și curat; 2. Tr. svelt. [Origină necunoscută: cf. Munt. ivilichiu, svelt (din turc. EVVELKI)].
6. [Scriban] tivilichíŭ, -íe adj. (turc. tevekkeli, neprevăzător, naiv, fără intențiune). Mold. Fam. Sociabil, elegant, de lume: om tivilichiŭ. – Și tilivichíŭ (Tel. Rev. I. Crg. 9, 94).
7. [MDA2] tevecheliu, ~ie a vz tivilichiu2
8. [MDA2] tilibichiu, ~ie a vz tivilichiu2
9. [MDA2] tilivichiu, ~ie a vz tivilichiu2
10. [MDA2] tivilchiu, ~ie a vz tivilichiu2
11. [Scriban] tilivechíŭ, -vichíŭ, V. tivilichiu.
12. [DER] tivilichi (-che), adj. – Liniștit, mulțumit. Tc. teveleki „încrezător” (Tiktin).
13. [DAR] tivilichiu, tivilichie, adj. (înv.) 1. sociabil, de lume, vesel. 2. elegant. 3. zvelt. 4. naiv, nesocotit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL