1. [MDA2] tivilichiu1 sn vz tivilichie
2. [MDA2] tivilichiu2, ~ie [At: (a. 1790) IORGA, S. D. VIII, 84 / V: (înv) tevecheliu, (reg) tilibichiu, tilivichiu, ~lchiu / Pl: ~ii, ~ie / E: tc tevekkeli] 1-2 a, av (Înv) (Care este) neprevăzător. 3 a (Înv) Naiv. 4 a (Pop) Bine dispus Si: vesel. 5 a (Pop) Vioi. 6 a (Pop) Guraliv (2). 7 a (Reg) înalt și zvelt. 8-9 a, av (Reg) (Care este) elegant. 10-11 a, av (Reg) (Care este) înzorzonat. 12 a (Reg) Care se alintă. 13 a (Reg) Care face pe grozavul.
3. [Șăineanu, ed. VI] tivilichiu a. 1. Mold. om căruia îi place s’aibă totul gata, iute și curat; 2. Tr. svelt. [Origină necunoscută: cf. Munt. ivilichiu, svelt (din turc. EVVELKI)].
4. [DER] tivilichi (-che), adj. – Liniștit, mulțumit. Tc. teveleki „încrezător” (Tiktin).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL