1. [MDA2] tivig sn vz tivic1
2. [MDA2] tivic1 sn [At: ANTIPA, P. 792 / V: (reg) ~ig / Pl: ~uri / E: nct] 1 (Olt; Mun) Laț cu care se prind păsări sau animale mici. 2 (Reg; îe) A da (pe cineva) în ~ A bate zdravăn (pe cineva). 3 (Reg; îae) A demasca (pe cineva). 4 (Olt; Ban) Lemn fixat orizontal în horn, de care se atârnă ceaunul sau pe care se pune slănina la afumat. 5 (Olt) Ață fixată de capetele unei nuiele în formă de arc, cu care se taie mămăliga în felii.
3. [DLRLC] TIVIC s. n. (Munt.) Laț cu care se prind păsări sau animale mici. ◊ Expr. A da (pe cineva) în tivic = a bate strașnic, a tărbăci. Băieții... îți prind cîinii – îi ademenesc și-i prind – le leagă o tinichea de coadă și-i bodogănesc cu ciomagul: îi dau în tivic. STANCU, D. 174.
4. [DLRM] TIVIC s. n. (Reg.) Laț cu care se prind păsări. ◊ Expr. A da (pe cineva) în tivic = a bate zdravăn.
5. [Scriban] tivíc n., pl. e și urĭ (cp. cu turc. tevfik, reușită). Munt. Laț de prins păsărĭ de baltă (Ant. P.). Tărbacă (rev. I. Crg. 9, 152) a da cîĭniĭ la (saŭ în) tivic (și fig. despre oamenĭ. ChN. I, 10 și 158). Olt. (-ig). Splimbă (CL. 192?1, 371). Ban. (-ig). Traversă orizontală fixată în horn ca să atîrnĭ ceaunu orĭ să puĭ slănina la afumat.[1]
6. [DER] tivic (-curi), s. n. – Laț, coardă. Origine necunoscută. Der. din tc. tevfik „sfîrșit” (Scriban) este improbabilă. Trebuie să fie cuvînt identic cu tivig, s. n. (Banat, stinghie). – Der. tivilincă, s. f. (intrument primitiv pentru a împleti lațuri de păr de cal sau de capră); tivilichi, s. n. (pieptar, corset); tivilichie, s. f. (pieptar), cuvinte pe care Șeineanu, II, 363 le explică pornind de la ilic „pieptar” cu primul element obscur.
7. [Onomastic] TIVÍG, olt. (T-Jiu), subst., are și sensul de juvăț ca în zicerea: „a pune tighicul de gît” (Sc).
8. [DAR] tivic, tivice, s.n. (reg.) 1. laț de prins păsări de baltă. 2. tărbacă pentru câini.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL