1. [DEX '09] ȚIUITURĂ, țiuituri, s. f. Țiuit. [Pr.: ți-u-i-] – Țiui + suf. -tură.
2. [MDA2] țiuitură sf [At: ISER / P: ți-u-i~ / Pl: ~ri / E: țiui + -itură] 1-2 Țiuit (1-2). 3 Zgomot ascuțit și puternic pe care îl face vântul Si: șuierătură.
3. [CADE] ȚIUITURĂ 👉 ȚIUIT.
4. [DLRLC] ȚIUITURĂ, țiuituri, s. f. Sunet prelung și ascuțit; țiuit. Țiuiturile gloanțelor... se întăreau. CAMILAR, N. I 48. În liniștea care se întinse mi se păru că aud o țiuitură fină în ureche. DUNĂREANU, CH. 119. Scotea... niște țiuituri din naiul lui, de zgîria și sfredelea auzul. ISPIRESCU, U. 110.
5. [Șăineanu, ed. VI] țiuitură f. sunet ascuțit și prelungit.
6. [Scriban] țiuitúră f., pl. ĭ. Sunet țiuit.
7. [DOOM 3] țiuitură (desp. ți-u-i-) s. f., g.-d. art. țiuiturii; pl. țiuituri
8. [DOOM 2] țiuitură (ți-u-i-) s. f., g.-d. art. țiuiturii; pl. țiuituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL