1. [DEX '09] ȚIUITOR, -OARE, țiuitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care țiuie. 2. S. f. (Rar; reg.) Fluier. [Pr.: ți-u-i-] – Țiui + suf. -tor.
2. [MDA2] țiuitor, ~oare [At: CORBEA, D. 286r1/34 / P: ți-u-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: țiui + -itor] 1 a Care sună ascuțit, strident. 2 a (D. unele păsări, insecte etc.) Care scoate sunete ascuțite, specifice. 3 sf (Rar) Fluierătoare de metal Si: (reg) șuierătoare. 4 sf (Rar) Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage. 5 sf (Orn; reg) Nume dat unui fel de culic nedefinit mai îndeaproape.
3. [CADE] ȚIUITOR adj. verb. ȚIUI. Care țiue: cîrduri întregi de gîște, de curci și de claponi, cu bibilici țiuitoare (D.-ZAMF.).
4. [DEX '98] ȚIUITOR, -OARE, țiuitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care țiuie. 2. S. f. (Rar) Fluier. [Pr.: ți-u-i-] – Țiui + suf. -tor.
5. [DLRLC] ȚIUITOR, -OARE, țiuitori, -oare, adj. Care țiuie. Cîrduri întregi de gîște, de curci și de claponi, cu bibilici țiuitoare. D. ZAMFIRESCU, la CADE. ◊ Fig. În locul zgomotului, tăcere țiuitoare. IBRĂILEANU, A. 118.
6. [DOOM 3] țiuitor (desp. ți-u-i-) adj. m., pl. țiuitori; f. sg. și pl. țiuitoare
7. [DOOM 2] țiuitor (ți-u-i-) adj. m., pl. țiuitori; f. sg. și pl. țiuitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL