Definiție și ce înseamnă țiteră

1. [DEX '09] ȚITERĂ țitere, s. f. Instrument muzical compus dintr-o cutie de rezonanță cu coarde de metal, puse în vibrație prin atingere cu o lamă (ori cu un inel) de os sau de metal. – Din germ. Zither.

2. [MDA2] țiteră sf [At: DEMETRESCU, O. 82 / V: (îvr) cit~[1], ~tară, (reg) ~toră, ~tură / Pl: ~re, (rar) ~ri / E: ger Zither] 1 Instrument muzical compus dintr-o cutie de rezonanță cu coarde de metal, puse în vibrație prin ciupirea cu o pană. 2 (Reg; îf țitoră) Cobză (1).

3. [CADE] ȚITERĂ = CITERĂ [germ.].

4. [DEX '98] ȚITERĂ, țitere, s. f. Instrument muzical compus dintr-o cutie de rezonanță cu coarde de metal, puse în vibrație prin atingere cu o lamă (ori cu un inel) de os sau de metal. – Din germ. Zither.

5. [DLRLC] ȚITERĂ, țitere, s. f. (Și în forma citeră) Instrument muzical compus dintr-o cutie de rezonanță cu coarde de metal, puse în vibrație prin ciupirea cu o lamă de os sau de metal. Am să vă cînt din țiteră. SADOVEANU, O. I 325. Suspină țitera-n Tirol, Cînd în tăcerea sfîntă Vreun orb moșneag cu capul gol Pe prispă stă și cîntă. IOSIF, P. 76. Într-un oraș, din întîmplare, Venise-un cîntăreț de stradă Și dintr-o țiteră duioasă Cînta această serenadă. DEMETRESCU, O. 82. ◊ Fig. Dezgustat de deșertăciunile... lumești, care l-au făcut pentru un timp să-și oropsească chiar și citera favorită... poetul romîn își aduse cu drag aminte de dulcea viață de la țară. ODOBESCU, S. III 152. – Variantă: citeră s. f.[1]

6. [Șăineanu, ed. VI] țiteră f. instrument de muzică cu coarde de pișcat. [Nemț. ZITHER (v. lăută)].

7. [Scriban] *țíteră, V. citeră.

8. [MDA2] țitară sf vz țiteră

9. [MDA2] țitoră sf vz țiteră

10. [MDA2] țitură sm vz țiteră

11. [DLRM] CITERĂ s. f. v. țiteră.

12. [Scriban] *cíteră și țíteră f., pl. e (germ. zither, ngr. tzitera, it. cétera. V. ceteră). Un fel de chitară fără gît, cu coarde de metal, din care se cîntă ținînd-o pe masă orĭ pe genuchĭ. V. canon și cimbal.

13. [DOOM 3] țiteră s. f., g.-d. art. țiterei; pl. țitere

14. [DOOM 2] țiteră s. f., g.-d. art. țiterei; pl. țitere

15. [DTM] țiteră (< germ. Zither), instrument cu coarde ciupite. Se presupune că numele ar proveni de la Kithara* vechilor greci, de unde în germ. Zither; la noi numele provine prin traducerea din germ. Are mai multe coarde întinse pe o cutie de rezonanță* ce poate avea forme diferite. Grupul de coarde pe care se cântă (cu o pană de gâscă) este împărțit prin bare metalice, restul de coarde fiind de rezonanță (coarde simpatice*).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINOLENT, -Ă, sangvinolenți, -te, adj. 1. Amestecat cu sânge, care conține sânge. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro