1. [MDA2] titanomahie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr titanomachie] (Mit) Luptă a titanilor1 (1).
2. [DN] TITANOMAHIE s.f. (Mit.) Lupta titanilor. [Gen. -iei. / < fr. titanomachie].
3. [MDN '00] TITANOMAHIE s. f. (mit.) lupta titanilor. (< fr. titanomachie)
4. [DETS] TITANO- „uriaș, gigantic”. ◊ gr. titan, anos „gigant, uriaș” > fr. titano-, germ. id., engl. id. > rom. titano-. □ ~mahie (v. -mahie), s. f., luptă între giganți; ~teriu (v. -teriu), s. m., mamifer mare și greoi din oligocen, cu craniul armat cu două protuberanțe osoase; ~zaur (~saur) (v. -zaur), s. m., reptilă fosilă uriașă din grupul sauropodelor, care a trăit în cretacic.
5. [D.Religios] titanomahie s. f. Război ceresc în mitologia greacă, purtat de Zeus împotriva tatălui său, Cronos, și a celorlalți titani. Constituie un simbol al supunerii timpului, având drept consecință cucerirea universului de cătrei zeii olimpieni. – Din fr. titanomachie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL