1. [DEX '09] TITANIT, titanituri, s. n. Silicat natural de calciu și de titan1, de culoare galbenă, verzuie sau brună, folosit ca piatră semiprețioasă. – Din fr. titanite.
2. [MDA2] titanit sn [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~uri / E: fr titanite] (Min) Silicat natural de calciu și de titan2 (1), de culoare galbenă, verzuie sau brună, întrebuințat ca piatră semiprețioasă Si: sfen.
3. [DEX '98] TITANIT, titanituri, s. n. Silicat natural de calciu și de titan1, de culoare galbenă, verzuie sau brună, întrebuințat ca piatră semiprețioasă. – Din fr. titanite.
4. [DLRLC] TITANIT, titanituri, s. n. Silicat natural de calciu și de titan, de culoare galbenă, verzuie sau brună, întrebuințat ca piatră semiprețioasă.
5. [DN] TITANIT s.n. Silicat natural de calciu și de titan, întrebuințat ca piatră semiprețioasă; sfen. [< fr. titanite].
6. [MDN '00] TITANIT s. n. 1. silicat natural de titan și de calciu, piatră semiprețioasă; sfen. 2. aliaj dur cu carburi metalice, concreționat. (< fr. titanite)
7. [DOOM 3] titanit s. n., (pietre; aliaje) pl. titanituri
8. [DOOM 2] titanit s. n., pl. titanituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL