1. [MDA2] țaie2 sf vz țâțaie
2. [MDA2] țațaie sf vz țâțaie
3. [MDA2] țâțaie sf [At: MILLE, V. P. 159 / V: țiț~, țaț~, țaie / Pl: ~ / E: ns cf țață] 1-6 (Mol) Țață (1-6).
4. [MDA2] țițaie sf vz țâțaie
5. [Scriban] țáță f., pl. e (ngr. tsásta, mamă [în limba copiilor]. Cp. cu dadă, gagă). Epitet respectuos care se adresează uneĭ surorĭ, mătușĭ orĭ femeĭ maĭ în vîrstă, dar încă tinere. – Forme familiare: țațáĭa (Mold. sud.), țîțáĭa (Mold. nord) și țățíca.
6. [Scriban] țîțáĭa, V. țață.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL