1. [DEX '09] ȚISTUITURĂ, țistuituri, s. f. Țistuială. [Pr.: -tu-i-] – Țistui + suf. -tură.
2. [MDA2] țistuitură sf [At: GHIBĂNESCU, ap. TDRG / P: ~tu-i~ / V: (rar) ~tii~, țâșt~ / Pl: ~ri / E: țistui + -itură] Sunet prin care se impune cuiva tăcere Si: (rar) țistuială.
3. [DLRLC] ȚISTUITURĂ, țistuituri, s. f. Țistuială.
4. [MDA2] țâștuitură sf vz țistuitură[1]
5. [MDA2] țistiitură sf vz țistuitură
6. [DOOM 3] țistuitură (desp. -tu-i-) s. f., g.-d. art. țistuiturii; pl. țistuituri
7. [DOOM 2] țistuitură (-tu-i-) s. f., g.-d. art. țistuiturii; pl. țistuituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL