1. [DEX '09] ȚISTUI, țistuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A recomanda sau a impune cuiva tăcere (prin folosirea interjecției „țist”). ♦ Tranz. A domoli, a potoli (pe cineva). 2. Intranz. (Despre gloanțe) A șuiera. – Țist + suf. -ui.
2. [MDA2] țâstâi v vz țistui
3. [MDA2] țâstui v vz țistui
4. [MDA2] țâștui v vz țistui[1]
5. [MDA2] țistăi v vz țistui
6. [MDA2] țistâi v vz țistui
7. [MDA2] țistui [At: CANTEMIR, I.I. 149 / V: (rar) țâs~, țâșt~, ~tâi, țâstâi, ~tăi / Pzi: ~esc / E: țist1 + -ui] 1-2 vti A cere (cuiva) liniște, folosind interjecția „țist” Si: a păstui, a săstui. 3-4 vir A-și exprima mirarea, nemulțumirea etc., folosind interjecția „țist”. 5-6 vtrr A atrage cuiva atenția, folosind interjecția „țist”. 7-8 vit (Rar) A emite sunete suflând printre buze Si: a fluiera (1). 9 vi (Rar) A șuiera.
8. [CADE] ȚISTUI, ȚÎSTUI (-uesc) vb. intr. A striga cuiva țist! spre a reclama tăcerea: cine țistuește, nu știe, ce altuia... a tăcea îi poruncește (CANT.); mulți țîstuiau (VLAH.).
9. [DLRLC] ȚISTUI, țistuiesc și țistui, vb. IV. 1. Tranz. A impune cuiva tăcere (folosind exclamațiile «țist», «st» etc.). Jandarmii vorbeau tare... Cei de lîngă rănit îi țistuiră. SADOVEANU, B. 287. ◊ Intranz. Jder se roti cu brațele în jurul lui, țistuind și poruncind tăcere. SADOVEANU, F. J. 161. El avea oroare să deranjeze publicul într-o sală plină cu becurile stinse, cînd toți țistuiesc la scîrțîitul pașilor. C. PETRESCU, O. P. II 216. ♦ A domoli, a potoli. (Cu pronunțare regională) Moș Petrache îl țîstuia încet, încetișor, ca pe un cățel care latră de pomană. POPA, V. 89. 2. Intranz. (Rar, despre gloanțe) A șuiera. A țistuit un roi de gloanțe. C. PETRESCU, Î. II 34.
10. [Șăineanu, ed. VI] țistuì v. a face tăcere. [V. țist!].
11. [DOOM 3] +țistui2 (a ~) (despre gloanțe) vb., ind. prez. 3 sg. țistuiește, 3 pl. țistuiesc, imperf. 3 sg. țistuia; conj. prez. 3 să țistuiască
12. [DOOM 3] țistui1 (a ~) (a spune țist) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țistuiesc, 3 sg. țistuiește, imperf. 1 țistuiam; conj. prez. 1 sg. să țistuiesc, 3 să țistuiască
13. [DOOM 2] țistui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țistuiesc, imperf. 3 sg. țistuia; conj. prez. 3 să țistuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL