1. [DEX '09] TERTIP, tertipuri, s. n. Șiretlic, stratagemă, truc, viclenie. – Din tc. tertib.
2. [MDA2] tertip sn [At: (a. 1783) ap. ȘIO III, 357 / V: (îvr) tir~ / Pl: ~uri / E: tc tertip] 1 (Înv) Ordin. 2 (Înv) Proiect. 3 Procedeu necinstit Si: șiretlic, truc (2), vicleșug.
3. [DLRLC] TERTIP, tertipuri, s. n. (Mai ales la pl.) Șiretlic, viclenie, stratagemă, truc. Privea țintă, cercetîndu-i înfățișarea și întrebîndu-se cu ce tertipuri va fi venit la el Ghiță Lungu. SADOVEANU, M. C. 35. N-am nevoie să fac tertipuri avocățești. IONESCU-RION, C. 99. Spuse fetei cu ce tertipuri îmblă tată-său să-i încerce bărbăția. ISPIRESCU, L. 16.
4. [Șăineanu, ed. VI] tertip n. 1. (sens învechit) sistemă, plan: încât se atinge despre dreapta judecată, despre tertipul lumii AL.; 2. mijloc (mai adesea neonest): spuse fetei cu ce tertipuri umblă să-i încerce bărbăția ISP.; 3. pl. chichițe, clenciuri: nu se uita la tertipurile și la renghiurile ce-i tot juca ISP. [Turc. TERTIB, ordin, dis-pozitiune, plan, proiect: sensurile vorbei în limba modernă au nuanțe peiorative necunoscute vechii limbi].
5. [Scriban] tertíp n., pl. urĭ (turc. ar. tertib, ordine, așezare, plan, proĭect). Vechĭ. Plan, sistemă, procedură. Azĭ. Iron. Manoperă, mijloc nepermis: a umbla cu tertipurĭ ca să înșelĭ. – Și tirtip (Flm. Cjb.).
6. [MDA2] tirtip sn vz tertip
7. [Scriban] tirtíp, V. tertip.
8. [DOOM 3] tertip s. n., pl. tertipuri
9. [DOOM 2] tertip s. n., pl. tertipuri
10. [DER] tertip (-puri), s. n. – 1. Sistem, procedeu, formă, formulă. – 2. Cursă, artificiu, șiretenie, vicleșug. – Mr. tirtipe, megl. tirtip. Tc. (arab.) tertib, tertip (Șeineanu, II, 357; Lokotsch 2041; Ronzevalle 64), cf. ngr. τερτίπι, alb., bg., sb. tertip.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL