1. [DEX '09] TÂRTAN1, târtani, s. m. (Depr.) Evreu. – Din germ. Untertan „supus [austriac]”.
2. [DEX '09] TÂRTAN2, târtani, s. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina mare, foarte ramificată și cu flori albe (Crambe tartarica). – Et. nec.
3. [MDA2] târtan2 sm [At: ALECSANDRI, ap. CADE / V: (înv) tar~ / Pl: ~i / E: ger Untertan „supus” (cu referire la supușii austrieci)] (Reg) 1 (Dep) Evreu (4). 2 (Dep) Om gras. 3 (Dep) Persoană care nu crede în Dumnezeu. 4 (Euf) Drac (1). 5 Bărbat needucat și lipsit de gust.
4. [MDA2] târtan1 sm [At: POLIZU / V: (reg) tar~, tăr~ / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 (Șîc ~alb) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina mare, foarte ramificată și cu flori albe (Crambe tataria). 2 Planta Crambe maritima. 3 (Bot) Săricică (Salsola kali). 4 (Bot) Ciurlan-alb (Rapistrum perenne). 5 Planta Goniolimon besserianum.
5. [MDA2] tartan3 sm vz târtan2
6. [MDA2] tartan2 sm vz târtan1
7. [MDA2] tărtan sm vz târtan1
8. [DLRLC] TÎRTAN, tîrtani, s. m. Plantă din familia cruciferelor, cu tulpina foarte ramificată, cu flori albe, cu frunzele acoperite cu peri aspri cînd sînt tinere; crește prin fînețe și pe colinele sterpe (Crambe tartarica). Dar vine și toamna de-i scarmănă ca vai de ei; și îi pustiește iarna ca pe tîrtanii din miriște. POPA, V. 135. Se desprindea din întinderea cîmpului... țelina suhaturilor, pe care putrezeau tîrtani răsuciți de vînt. D. ZAMFIRESCU, la CADE.
9. [Șăineanu, ed. VI] tărtan m. plantă ce crește prin fânețe de pe coline aride (Crambe tatarica). [Planta e originară din Tataria].
10. [Șăineanu, ed. VI] tărtan m. nume dat în batjocură ovreilor: dau drumul tărtanilor să năvăliască în țară AL. [Nemț. (UN)TERTHAN, supus (austriac)].
11. [Scriban] tîrtán m. (cp. cu sîrb. trti, a freca, și cu bg. trŭtĭy da bĭegam, mă pun pe fugă, pin aluz. la rostogolirea acesteĭ plante pe cîmp). Mold. Munt. Cĭurlan.
12. [Scriban] tîrtán, -că s. (germ. unterthan, supus, fiind-că Jidaniĭ, pe cînd consuliĭ marilor puterĭ aveaŭ mare autoritate în țările româneștĭ, cînd îĭ luaĭ din scurt, strigaŭ: Oĭ veĭ! Oesterreichischer unterthan! (adică „supus austriac”). Românu, cu sarcazmu luĭ, tot auzindu-ĭ strigînd unterthan, a zis un Tîrtan. Cp. și cu podan și sudit). Iron. Epitet plin de dispreț la adresa Jidanuluĭ: măĭ Tîrtane!
13. [DOOM 3] târtan s. m., pl. târtani, art. târtanii
14. [DOOM 2] târtan s. m., pl. târtani
15. [DER] tîrtan (-ni), s. m. – 1. Evreu. – 2. Plante (Salsola kali, Crambe tartarica). Germ. Untertan „persoană” (Philippide, Principii, 157; Borcea, 215), unde un a fost tratat ca art. indefinit, cf. omidă, strachină. Numele se explică prin faptul că evreii erau considerați persoane străine pînă în 1878, și în această calitate se bucurau de anumite privilegii. Conține o nuanță puternic depreciativă.
16. [Argou] târtan, târtani s. m. 1. (înv., peior.) evreu. 2. (deț.) om corpolent și prost.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL