1. [MDA2] târșă1 sf [At: COSTINESCU / V: (reg) ~șie / Pl: ~șe, (reg) ~și / E: ns cf târș1] (Reg) 1 Piedică. 2 Bucată de piatră, de cărămidă, de os etc. care se folosește în jocurile de copii pentru a lovi alte pietre. 3 (Îcs) De-a ~șa sau de-a ~șiile Joc de copii în care se folosește târșa1 (2).
2. [MDA2] târșă2 sf [At: BUL. FIL. IV, 198 / Pl: ? / E: pvb târși2] (Arg) Frică (1).
3. [MDA2] târșie2 sf vz târșă1
4. [DLRLC] TÎRȘĂ, tîrșe, s. f. (Popular) Opritoare, piedică.
5. [Scriban] tîrșe f., pl. ĭ, ca vîrșe (d. tîrș 2). Munt. Olt. Madă.
6. [DOOM 3] +târșă s. f., g.-d. art. târșei; pl. târșe (și (fam.): a-i fi târșă)
7. [DAR] târșă, târșe, s.f. (reg.) piedică, opritoare. 2. arșic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL