1. [DEX '09] CEREMONIE, ceremonii, s. f. Ansamblu de reguli, de forme exterioare, protocolare, obișnuite la solemnități; paradă, solemnitate, fast. ♦ Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități. ♦ Totalitatea formelor de politețe folosite în relațiile dintre membrii societății. ♦ Formă exterioară a unui cult (religios); slujbă. [Var.: (înv.) țeremonie s. f.] – Din pol. ceremonia, fr. cérémonie, lat. caerimonia.
2. [MDA2] ceremonie sf [At: LET. II, 154/12 / V: (înv) cerim~, țârm~, țe~, țerim~, țirm~ / A: ceremonie / Pl: ~ii / E: rs черемония, pn ceremonia, lat caerimonia, fr cérémonie] 1 Ansamblu de reguli și forme protocolare practicate cu solemnitate la săvârșirea unui cult religios Si: rit, ritual. 2 (Pex) Solemnitate oficială Si: paradă, pompă. 3 (Pex) Moment solemn din existența unui individ (cununie, botez, înmormântare etc.) Cf fast, solemnitate, (îvr) saltanat. 4-5 (Pex) Serbare (sau masă festivă) căreia i se dă însemnătate, strălucire. 5 Manifestație în cinstea unei persoane, primire solemnă Cf alai. 6 Formă de politețe în relațiile sociale, marcată de solemnitate. 7 (Pex) Formă de politețe exagerată Cf fasoane. 8 (Îe) Fără ~ sau ~ii Familiar. 9 (Îs) Maestru de ~ (sau ~ii) Persoană care dirijează, după protocol, desfășurarea unei solemnități.
3. [CADE] * CEREMONIE sf. 1 Formalitățile observate în anumite ocaziuni solemne ¶ 2 ⛪ Forma regulată și exterioară a unui cult religios: ~ religioasă ¶ 3 Gală, paradă: ținută de ~ ¶ 4 Observarea prea strictă a regulelor de politeță; fără ~; a face ceremonii, a se jena [fr.].
4. [DLRLC] CEREMONIE, ceremonii, s. f. Ansamblu de forme exterioare, protocolare, obișnuite la solemnități sau la oficierea slujbelor religioase pentru a le da mai multă importanță și strălucire; solemnitate, paradă, fast. Ieșind cu ceremonie mare din Constantinopole, merse de tăbărî la Daud-Pașa. BĂLCESCU, O. II 79. Ceremonia se sfîrșise. Toți felicitau pe tinerii soți. NEGRUZZI, S. I 53. ◊ (În orînduirea feudală și capitalistă) Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoană însărcinată să supravegheze și să dirijeze desfășurarea, după protocol, a unei solemnități.(Cu caracter neoficial) Totalitatea formelor de politețe în uz în relațiile sociale dintre membrii societății burgheze. Vizită de ceremonie. Te invit la o masă în familie, fără ceremonie. ♦ (Familiar sau ironic) După ceremonia dulceților și a cafelei, cucoana începe a-și arăta turbanul. NEGRUZZI, S. I 239. – Variantă: (învechit și arhaizant) țeremonie (SADOVEANU, Z. C. 114) s. f.
5. [DLRM] CEREMONIE, ceremonii, s. f. Ansamblu de forme exterioare, protocolare, obișnuite la solemnități; paradă, solemnitate, fast. ◊ (În orînduirea feudală și capitalistă) Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități. ♦ Totalitatea formelor de politețe folosite în relațiile sociale dintre membrii societății. [Var.: (Înv. și arh.) țeremonie s. f.] – Fr. cérémonie (lat. lit. caerimonia).
6. [DN] CEREMONIE s.f. Formalitate (mai ales de protocol) care se folosește la oficierea unui act solemn; solemnitate. ♦ Forma exterioară a unui cult (religios); slujbă. ♦ Ansamblul formelor de politețe, uzitate în raporturile dintre membrii unei societăți sau grupări sociale. [Gen. -iei. / < fr. cérémonie, cf. lat. ceremonia].
7. [MDN '00] CEREMONIE s. f. formalitate (de protocol) la oficierea unui act solemn; solemnitate. ◊ formă exterioară a unui cult (religios). ◊ ansamblul regulilor de politețe, prescrise în raporturile dintre membrii unei societăți, sau grupări sociale. (< fr. cérémonie, lat. caeremonia)
8. [Șăineanu, ed. VI] ceremonie f. 1. forma exterioară a cultului; 2. pompă, paradă; 3. regule de politeță; 4. jena ce rezultă din observarea acestor regule: a prânzi fără ceremonie.
9. [Scriban] *ceremónie și -íe f. (lat. ceremónia și caeri-; fr. cérémonie). Forma cultuluĭ. Pompă, gală, aparat, solemnitate: ținută de ceremonie. Politeță, deferență: vizită de ceremonie. A face ceremoniĭ, a te arăta foarte politicos. Fără ceremoniĭ, fără formalitățĭ, intim. – Vechĭ țeremónie, pop. țîrmónie (pol. ceremonia, rus. -óniĭa). V. paradă.
10. [DEX '09] ȚEREMONIE s. f. v. ceremonie.
11. [MDA2] cerimonie sf vz ceremonie
12. [MDA2] țărmonie[1] sf vz ceremonie
13. [MDA2] țârmonie sf vz ceremonie
14. [MDA2] țeremonie sf vz ceremonie
15. [MDA2] țerimonie sf vz ceremonie
16. [MDA2] țermonie[1] sf vz ceremonie
17. [MDA2] țirimonie[1] sf vz ceremonie
18. [MDA2] țirmonie sf vz ceremonie
19. [MDA2] țiromonie sf vz ceremonie
20. [CADE] ȚĂRMONIE sf. pop. = CEREMONIE.
21. [CADE] ȚEREMONIE = CEREMONIE.
22. [CADE] ȚÎRMONIE sf. Ⓟ = CEREMONIE: nu era ~ la curte, unde să nu fi fost și el chemat (ISP.).
23. [DLRLC] ȚEREMONIE s. f. v. ceremonie.
24. [Scriban] țeremónie, V. ceremonie.
25. [Scriban] țîrmónie, V. ceremonie.
26. [DOOM 3] ceremonie s. f., art. ceremonia, g.-d. art. ceremoniei; pl. ceremonii, art. ceremoniile (desp. -ni-i-)
27. [DOOM 2] ceremonie s. f., art. ceremonia, g.-d. art. ceremoniei; pl. ceremonii, art. ceremoniile
28. [IVO-III] ceremonie, -niei gen. a.
29. [DER] ceremonie (ceremonii), s. f. – Paradă, fast, etichetă. – Var. ceremonie, țeremonie, țerimonie, toate înv. – Mr. țirimone. Lat. caerimonia, it. cerimonia (sec. XVII), în parte prin intermediul pol. ceremonia, cerymonia (intermediarul rus., propus de Sanzewitsch 211 și DAR, nu este posibil, avînd în vedere data); cf. ngr. τσερεμονία, alb. čeremonie, bg. ceremonija. – Der. ceremonial (var. țeremonial), s. n. (totalitatea regulilor sau formelor de etichetă întrebuințate la o ceremonie); ceremonios, (var. țeremonios), adj. (care se comportă cu politețe, solemn).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL