1. [DEX '09] TÂRÂTOR, -OARE, târâtori, -oare, adj. Care se târăște. ◊ Plantă târâtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. ♦ (Substantivat) Animal care se târăște. – Târî + suf. -tor.
2. [MDA2] tărâtor, ~oare a, smf vz târâtor
3. [MDA2] târâtor, ~oare [At: LB / V: (reg) tăr~ / Pl: ~i, ~oare / E: târî + -tor] 1 a (D. ființe) Care se târăște (14) pe pământ Si: (pop) târâitor (1). 2 a (D. plante și tulpinile lor) Care se întinde pe pământ Si: repent, (pop) târâitor (2). 3-4 smf, a (Animal) care se târăște (15) Si: (pop) târâitor (3-4). 5 a (Înv; fig) Lingușitor. 6 a (Înv; fig) Josnic. 7 sf (Reg) Undiță mare cu care se pescuiește știuca. 8 sf (Reg) Prostovol. 9 sf (Reg) Unealtă cu care se scoate jarul din cuptor sau din sobă.
4. [DEX '98] TÂRÂTOR, -OARE, târâtori, -oare, adj. Care se târăște. ♦ Plantă târâtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. ♦ (Substantivat) Animal care se târăște. – Târî + suf. -tor.
5. [DLRLC] TÎRÎTOR, -OARE, tîrîtori, -oare, adj. Care se tîrăște. Plantă... cu rizom gros, tîrîtor și tulpini erecte. FLORA R.P.R. II 83. ◊ Plantă tîrîtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pămînt. ♦ (Substantivat, f.) Animal care se tîrăște; reptilă. Așa li-i dat stîrcilor și puilor de stîrc, să-și aleagă hrana dintre broaște și tîrîtoare. SADOVEANU, D. P. 141. Șerpii, ca și... alte tîrîtoare, mi-au produs o impresie de profund dezgust. ALECSANDRI, C. 350.
6. [Șăineanu, ed. VI] tărîtor a. 1. care se târăște; 2. fig. care se înjosește prea mult înaintea celor puternici.
7. [Scriban] tîrîtór, -oáre adj. Zool. Care se tîrăște, reptil: șarpele e un animal tîrîtor. Bot. Care se tîrăște saŭ se agață: cucurbitaceele-s plante tîrîtoare. Fig. Josnic, prea umilit: om, caracter tîrîtor. S. f., pl. orĭ. Trandavaĭ. S. n. pl. saŭ f. pl. Animale orĭ plante tîrîtoare.
8. [Scriban] trandaváĭ n., pl. ĭe. Cov. Prut. Prostovol. – La Ant. trandadáĭe, pl. ăĭ, plasă (numită și tîrîtoare), care se tîrăște pe fundu apeĭ ca să prindă cega.
9. [DOOM 3] târâtoare s. f., g.-d. art. târâtoarei; pl. târâtoare
10. [DOOM 2] târâtoare s. f., g.-d. art. târâtoarei; pl. târâtoare
11. [DOOM 3] târâtor adj. m., pl. târâtori; f. sg. și pl. târâtoare
12. [DOOM 2] târâtor adj. m., pl. târâtori; f. sg. și pl. târâtoare
13. [IVO-III] târîtor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL