1. [MDA2] tiriplic sn [At: (a. 1761) ap. ȘIO II1, 362 / V: (îrg) ter~, tilipric, tr~ / Pl: (rar) ~uri / E: tc tire-iplik] (Îrg) 1 Fir răsucit de bumbac mercerizat sau de mătase, alb sau colorat, folosit la țesut, la brodat sau la împletit. 2 (Îe) A merge (ceva) ~ A decurge (ceva) foarte bine.
2. [DLRLC] TIRIPLIC s. n. (Învechit) Fir răsucit de bumbac mercerizat sau de mătase, folosit la țesut, la brodat sau la împletit. V. ibrișin, bumbăcel. Cămășile tinerilor... se fac din pînză de burangic cu urzeală de bumbac sau tiriplic. PAMFILE, I. C. 353. Un cearșaf cu împletituri de tiriplic. ODOBESCU, S. I 422. -Variantă: triplic (MARIAN, NA. 260) s. n.
3. [DLRM] TIRIPLIC s. n. (Învechit) Fir de mătase sau de bumbac răsucit și mercerizat, folosit la brodat sau la împletit. – Tc. tire-iplik.
4. [Șăineanu, ed. VI] tiriplic n. bumbăcel de împletit (de coloare albă, roșie sau albastră): cearșaf cu împletituri de tiriplic OD. [Turc. TIRE IPLIK, fir de bumbac]. ║ adv. strună (cf. găitan): treaba merge tiriplic.
5. [Scriban] tiriplíc n., pl. urĭ (turc. tire iplik, d. tiré, ață de bumbac și iplik, ață; sîrb. tiriplik). Sud. Ață albă de cusut care se vinde în scul. Adv. Strună: treaba merge tiriplic. V. bumbăcel.
6. [MDA2] teriplic sn vz tiriplic
7. [MDA2] tilipric sn vz tiriplic
8. [MDA2] triplic sn vz tiriplic
9. [DLRLC] TRIPLIC s. n. v. tiriplic.
10. [DER] tiriplic (-curi), s. n. – Fir de bumbac. Tc. tire iplik (Șeineanu, II, 362), cf. sb. tiriplik.
11. [DAR] tiriplic, tiriplicuri, s.n. (înv.) 1. ață albă, roșie, albastră de țesut; bumbăcel. 2. (adv.) strună.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL