1. [MDA2] tiri3 sn, i [At: UDRESCU, GL. / E: fo] (Mun; rep) 1-2 (Cuvânt care) redă zgomotul produs de pașii mărunți, deși și iuți ai puilor, ai șoarecilor etc.
2. [Argou] slab ca o scoabă / ca un ogar / ca un țâr expr. (d. oameni și animale) uscățiv, sfrijit.
3. [DER] țîr (-ri), s. m. – Varietate de scrumbie sărată. – Mr. țir. Ngr. ταήρος (Tiktin; Gáldi 262), cf. tc. çiroz, bg. ciroz.
4. [IVO-III] țâr, -ri (pește).
5. [DOOM 2] țâr2 s. m., pl. țâri
6. [DOOM 3] țâr1 s. m., pl. țâri
7. [Scriban] 1) țîr m. (ngr. tziros). Un fel de scrumbie maĭ mică din apele greceștĭ. (Se spintecă, se înșiră pe ață, se usucă, se pune în butoaĭe și se exportează. În România se consumă mulțĭ țîrĭ, făcuțĭ salată cu mărar). Fig. Om foarte slab: ce țîr!
8. [Scriban] 2) tir (vsl. terĭ, te, și; sîrb. ter, și, asemenea). Vest. Tot una, egal: tir și unu, tir și altu; tir mĭ-e Rada, tir mĭ-e Rada baba. – Și tirĭ...tirĭ (Hațeg), orĭ... orĭ: tirĭ că e mînzară, tirĭ că e stearpă (BSG. 1937, 87). V. tiz.
9. [Șăineanu, ed. VI] țâr m. scrumbie sărată și uscată: slab ca un țâr. [Gr. mod. TZÍROS].
10. [Șăineanu, ed. VI] scrumbie f. 1. (de mare) peștișor de mare, se usucă primăvara și se aduce în comerț sub numele de țâr (Scomber scombrus); 2. (de Dunăre), pește ce trăiește în cârduri în Marea-Neagră, se vinde proaspăt, sărat sau afumat (Clupea pontica). [Și scumbrie = gr. mod. SKOMBRI].
11. [DLRLC] ȚÎR2, țîri, s. m. 1. Mică scrumbie de mare, care se mănîncă mai ales sărată și uscată. Stroe Vardaru străbătu săgeată întîiul despărțimînt din raiul lui Mazdrîh, cu arome de țîri și limonie, de scorțișoară, năut, piper și tahîn, năvălind buzna spre a doua ușă din fund. C. PETRESCU, A. R. 64. Dac-ai fi bun, mai bine un pahar de vinișor, mîncai niște afurisiți de țîri. CARAGIALE, M. 318. 2. Fig. Om foarte slab. Mai bine era de-mi dam fetița după țîrul ăla de Georgescu de la percepție? BASSARABESCU, la CADE.
12. [MDA2] tiri2 [At: ANON. CAR. / V: (reg) tir, țâr, țir / S și: (reg) -mi prin contopirea cu mi-e / E: slv терь, ngr τέρι] (Reg) 1 av (îcr el însuși; de obicei urmat de „mi-e”) Tot una. 2 c (Cu funcție disjunctivă și corelativă; îcr el însuși sau însoțit de alte conjuncții) Ori..., ori...
13. [DEX '98] ȚÂR2, țâri, s. m. 1. Scrumbie mică de mare, care se pescuiește primăvara și se consumă mai ales sărată și uscată. 2. Fig. Om foarte slab. – Din ngr. tsiros.
14. [CADE] ȚÎR1 sm. 1 🐟 Mică scrumbie de mare, sărată și uscată: dac’ai fi bun, mai bine un pahar de vinișor, mîncai niște afurisiți de ~ (CAR.); salată de ~i; Ⓕ: uscat, slab ca un ~, foarte slab ¶ 2 Ⓕ iron. Om foarte slab: mai bine era de-mi dam fetița după ~ul ăla de Georgescu de la percepție? (BAS.) [ngr. τσήƿoꜱ].
15. [MDA2] țiri i [At: BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 298 / E: fo] (Rep) Cuvânt care redă zgomotul foarfecelor atunci când se taie ceva Si: țac, țirițic.
16. [MDA2] țir2 sm vz țâr3[1]
17. [MDA2] țir1 c vz tiri2
18. [MDA2] țâr3 sm [At: VALIAN / V: (înv) țir / Pl: ~i / E: ngr τσίρος] 1 Scrumbie albastră, care se pescuiește primăvara și se consumă mai ales sărată și uscată. 2 (Fig) Persoană foarte slabă. 3 (Olt; pan) Varietate de ardei mici, subțiri și foarte iuți.
19. [MDA2] țâr1 c vz tiri2
20. [MDA2] tir1 av, c vz tiri2
21. [MDA2] ciri[1] c vz tiri
22. [MDA2] chiri i vz tiri
23. [DEX '09] ȚÂR2, țâri, s. m. 1. Scrumbie mică de mare, care se pescuiește primăvara și se consumă mai ales sărată și uscată. 2. Fig. Om foarte slab. – Din ngr. tsíros.
24. [Scriban] tírĭ, V. tir 2.
25. [DLRLC] TIRI adv. (Popular, folosit numai în corelație cu sine însuși) Ce mi-e..., ce mi-e...; fie..., fie...; cum..., așa și... Tiri dracul, Tiri mama lui. POP.
26. [DAR] tir(i), adv. conj. (reg.) 1. la fel, tot una, cam... așa și. 2. ori... ori, fic... fic, sau... sau.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL