1. [DEX '09] TÂRGUI, târguiesc, vb. IV. 1. Tranz. A face cumpărături; a cumpăra. 2. Refl. recipr. A se tocmi (1); p. ext. a discuta în contradictoriu, a nu ajunge la o înțelegere. [Prez. ind. și: târgui] – Din sl. trŭgovati.
2. [MDA2] târgui [At: TETRAEV. (1574), 234 / Pzi: ~esc, (reg) târgui / E: slv тръговати, -оуѫ] 1 vi (Pop) A face negoț. 2 vt (Reg) A câștiga din urma negoțului. 3 vt A face cumpărături (din târg1 (1)) Si: a cumpăra. 4 vrr (Pfm) A se înțelege la preț Si: (pfm) a se tocmi (10), (îvp) a se negustori, a se neguța, (reg) a nunti, a se pogodi, a răzbate. 5 vrr (Reg; pex) A discuta în contradictoriu Si: (pop) a se dondăni, a se ciorovăi. 6 vt (Îrg) A angaja un lucrător. 7 vt (Reg; c. i. căsătoria) A încheia în urma unor discuții Si: a negocia.
3. [Șăineanu, ed. VI] târguì v. a cumpăra din târg.
4. [DLRLC] TÎRGUI, tîrguiesc, vb. IV. 1. Tranz. A cumpăra, a face cumpărături (din tîrg). Feciorul domnului notar... A tîrguit un cal frumos de lemn. BENIUC, V. 38. Frusina i-a spus că merge și ea să-și tîrguiască de o rochie. GALACTION, O. I 144. Să te duci tu la spițărie, să-mi tîrguiești niște doftorii. POPA, V. 147. Duceți-vă și-mi tîrguiți o găină. DELAVRANCEA, O. II 361. 2. Refl. A negocia prețul; a se tocmi; p. ext. a se ciorovăi. Ce te tîrguești atîta, domnișoară? DUMITRIU, N. 104. Mara făcea în toate serile socoteala, se tîrguia mereu ea singură cu sine și chibzuia cum s-o apuce ca să scape cu puțin de astă dată. SLAVICI, O. II 51. O dată în viața ta m-ai dus la restaurant și te tîrguiești pentru-o cartofă. ALECSANDRI, T. 750. ◊ Refl. reciproc. De ce eu întîi?... Nu vă tîrguiți... spuse jandarmul. CAMILAR, N. I 98.
5. [Scriban] tîrguĭésc v. tr. (vsl. trŭgovati, a tîrgui). Cumpăr din tîrg, maĭ ales de ale mîncăriĭ. V. refl. Neguțez, vorbesc ca să scot un preț maĭ mic: a te tîrgui țigănește.
6. [DOOM 3] !târgui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. târguiesc/târgui, 3 pl. târguiește/târguie, imperf. 1 târguiam; conj. prez. 1 sg. să târguiesc/să târgui, 3 să târguiască/să târguie
7. [DOOM 2] târgui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târguiesc, imperf. 3 sg. târguia; conj. prez. 3 să târguiască
8. [DLRLV] TÎRGUI vb. (Trans. SV) A face negoț. Vom petreace acolo un an și vom tîrgui și vom dobîndi. N. TEST. (1648). Etimologie: sl. trŭgovati. Vezi și tîrguitură. Cf. p r e c u p i.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL