1. [MDA2] târgar sm [At: N. TEST. (1648), 27720 / Pl: ~i / E: târg + -ar] 1 (Reg) Persoană care se duce la târg (1) să vândă sau să cumpere. 2 (Înv) Zaraf. 3 (Îvr) Locuitor al unui târg (17).
2. [DLRLC] TÎRGAR, tîrgari, s. m. (Transilv.) Persoană care se duce la tîrg pentru cumpărături. Tîrgarii vor fi îndărăpt tare, că nu văzui suflet de om afară de domnia-ta. RETEGANUL, la CADE.
3. [DLRM] TÎRGAR, tîrgari, s. m. (Reg.) Persoană care se duce la tîrg pentru cumpărături. – Din tîrg + suf. -ar.
4. [Scriban] tîrgár m. (vsl. trŭgarĭ). Cor. Zaraf. Azĭ. Trans. Mușteriŭ, cumpărător.
5. [DAR] târgar, târgari, s.m. (reg.) cumpărător (în târg); mușteriu; zaraf.
6. [DRAM 2021] târgár, târgari, s.m. (reg.) Persoană care se duce la târg pentru cumpărături: „Și când ar mere cu ele [animalele, n.n.] la târg, a noastre să sie mai bune și tăți tărgarii să margă la ele, să aibă groștior mult, să nu ne poată lua de la ele laptele” (Bilțiu, 2009: 65, vol. II). – Din târg + suf. -ar (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL