1. [MDA2] târcăvi vr [At: DL / Pzi: ~vesc / E: târcav] 1 (Reg; d. oameni) A cheli (1). 2 (Reg; d. păr, barbă) A se degrada (13). 3 (Reg; d. păr, barbă, blană) A se rări. 4 (Olt) A se pipernici.
2. [DLRLC] TÎRCĂVI, tîrcăvesc, vb. IV. (Regional) 1. Refl. (Despre oameni) A cheli, a pleșuvi; (despre barbă sau păr) a se scurta, a se roade, a se toci. Nu vezi c-ai îmbătrînit, Barba ți s-a tîrcăvit, Păru-n cap ți s-a albit. POP. 2. Tranz. A roade, a toci. De, că tot ca tine una mi-a tîrcăvit căciula! TEODORESCU, P. P. 121.
3. [DLRM] TÎRCĂVI, tîrcăvesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre oameni) A cheli; a pleșuvi; (despre păr sau barbă) a se roade, a se toci. 2. Tranz. A roade, a toci. – Comp. ucr. tyrkavyj.
4. [Scriban] tîrcăvésc v. intr. Vest. Devin tîrcav. V. refl. Mă pipernicesc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL