1. [DEX '09] TIRBUȘON, tirbușoane, s. n. Ustensilă casnică formată dintr-o spirală metalică cu un mâner, folosită pentru a scoate dopurile de plută de la sticle; rac (4). – Din fr. tire-bouchon.
2. [MDA2] tirbușon sn [At: ALEXI, W. / V: (reg) ~biș~ / Pl: ~oane / E: fr tire-bouchon] 1 Dispozitiv de metal în formă de spirală, prevăzut cu un mâner, folosit pentru scoaterea dopurilor de plută de la sticle Si: (reg) trăgaci (10), trăgător (28). 2-3 (Îljv) În ~ (Care este) în formă de spirală.
3. [DEX '98] TIRBUȘON, tirbușoane, s. n. Dispozitiv de metal în formă de spirală, prevăzut cu un mâner, folosit pentru a scoate dopurile de plută de la sticlă; rac (4). – Din fr. tire-bouchon.
4. [DLRLC] TIRBUȘON, tirbușoane, s. n. Dispozitiv de metal în formă de spirală, prevăzut cu un mîner, cu ajutorul căruia se scot dopurile de plută de la sticle; rac. Toate instrumentele nichelate care alcătuiau trusa de concentrare a domnului comandant:... tirbușon, bricheta cu benzină și fitil, busola în miniatură. C. PETRESCU, Î. I 3. ◊ Loc. adv. În tirbușon = în formă de spirală. Purta un costum... cu pantalonii răsuciți în tirbușon. C. PETRESCU, O. P. I 64.
5. [DN] TIRBUȘON s.n. Dispozitiv metalic în formă de spirală, folosit pentru a scoate dopurile de plută de la sticle. [< fr. tirebouchon].
6. [MDN '00] TIRBUȘON s. n. dispozitiv metalic în formă de spirală folosit pentru scoaterea dopurilor de la sticle. (< fr. tire-bouchon)
7. [MDA2] tirbișon sn vz tirbușon
8. [DOOM 3] tirbușon s. n., pl. tirbușoane
9. [DOOM 2] tirbușon s. n., pl. tirbușoane
10. [MDO] tirbușon
11. [IVO-III] tirbușon.
12. [DER] tirbușon (-oane), s. n. – Mic dispozitiv de scos dopuri. – Var. tirbușon. Fr. tire-bouchon.[1]
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL