1. [MDA2] țârău sn [At: KLEIN, D. 442 / V: ți~ / Pl: ~raie / E: țâr2 + -ău] (Reg) 1-2 Izvor (a cărui apă este captată printr-un jgheab sau printr-o țeavă) Si: șipot, țip2 (1), țâr2 (7), țuroi (1), țurțur1 (17, 19).
2. [MDA2] țirău sn vz țârău
3. [DLRLC] ȚÎRĂU, țîraie, s. n. (Regional) Scoc pe care se scurge apa unui izvor; p. ext. izvor, șipot, pîrău mic.
4. [DLRM] ȚÎRĂU, țîraie, s. n. (Reg.) Scoc pe care se scurge apa unui izvor; p. ext. izvor, șipot, pîrîu mic. – Din țîr1 (interjecție) + suf. -ău.
5. [Scriban] țîrăŭ n., pl. aĭe (d. a țîrîi). Bz. Șipot.
6. [DOOM 3] țârău (reg.) s. n., art. țârăul; pl. țâraie
7. [DOOM 2] țârău (reg.) s. n., art. țârăul; pl. țâraie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL