1. [MDA2] tiranizat, ~ă a [At: GHEREA, ST. CR. II, 279 / Pl: ~ați, ~e / E: tiraniza] Care este tratat de către cineva în mod tiranic (7) Si: asuprit, (îvr) tirănit (1).
2. [DEX '09] TIRANIZA, tiranizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva în mod tiranic, a se purta ca un tiran (2); a asupri, a teroriza. ♦ Fig. A chinui, a obseda. – Din fr. tyranniser.
3. [MDA2] tiraniza vt [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 216 / S și: (înv) ~isa / Pzi: ~zez / E: fr tyranniser] 1 A trata pe cineva în mod tiranic (7) Si: a asupri, (înv) a tiranisi (1), a tirani (2). 2 (Pex) A căuta să-și impună cu orice preț voința Si: (înv) a tiranisi (2), a tirăni (3). 3 (Fig; d. idei, sentimente etc.) A obseda.
4. [DLRLC] TIRANIZA, tiranizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva tiranic, a se purta ca un tiran; a asupri, a teroriza. Toptangiul era un om care... tiraniza pe bieții săraci. DEMETRESCU, O. 96. Domnii cei răi, de care Moldova a avut cu prisos, tiranizau pe bieții pămînteni. BĂLCESCU, O. I 119. ◊ Fig. Acum îl tiraniza nevoia absurdă și vinovată s-o resfețe și sub ochii altora. C. PETRESCU, O. P. I 86. S-ar zice că această viziune îl tiranizează, că... nu poate să nu vadă cum se comportă personajele care intră în scenă. IBRĂILEANU, S. 17.
5. [DN] TIRANIZA vb. I. tr. A trata cu cruzime pe cineva, a asupri; a teroriza. ♦ (Fig.) A chinui, a obseda. [< fr. tyranniser].
6. [MDN '00] TIRANIZA vb. tr. a trata cu cruzime pe cineva; a asupri, a teroriza. ◊ (fig.; despre idei, sentimente etc.) a chinui. (< fr. tyranniser)
7. [Scriban] *tiranisésc v. tr. (ngr. tyrannizo, aor. -ánnisa). Tratez cu tiranie (cu cruzime). V. refl. Avaru se tiranisește. – Și *tiranizez (fr. tyranniser). Și tirănesc (Pan).
8. [DOOM 3] tiraniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tiranizez, 3 tiranizează; conj. prez. 1 sg. să tiranizez, 3 să tiranizeze
9. [DOOM 2] tiraniza (a ~) vb., ind. prez. 3 tiranizează
10. [IVO-III] tiranizez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL