1. [MDA2] tirănire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: tirăni] (Înv) 1 Stăpânire a unui stat ca un tiran (2). 2-3 Tiranizare (1-2). 4 (Fig) Chin (1).
2. [MDA2] tirăni [At: ȘINCAI, HR. II, 30/18 / Pzi: ~nesc / E: tiran] (Înv) 1 vi (De obicei udp „asupra” „peste” etc.) A stăpâni ca un tiran (2). 2-3 vt A tiraniza (1-2). 4 vt (Fig) A chinui (1).
3. [DLRLC] TIRĂNI, tirănesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A tiraniza. Cred că tirăniți pe bieții romîni. ODOBESCU, S. II 11. ♦ Refl. A se chinui, a se canoni. Și-ncepu-ntîi bogăția să exprime într-aceste Că nemărginitul bine numai ea în lume este... Fără dînsa orișicine pre pămînt să tirănește. PANN, P. V. II 23.
4. [DLRM] TIRĂNI, tirănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A tiraniza. ♦ Refl. A se chinui, a se canoni. – Din tiran.
5. [Scriban] *tiranisésc v. tr. (ngr. tyrannizo, aor. -ánnisa). Tratez cu tiranie (cu cruzime). V. refl. Avaru se tiranisește. – Și *tiranizez (fr. tyranniser). Și tirănesc (Pan).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL