1. [DEX '09] TIRALIOR, tiraliori, s. m. (Înv.) Infanterist însărcinat cu misiuni de cercetare. [Pr.: -li-or] – Din fr. tirailleur.
2. [MDA2] tiralior sm [At: GT (1841), 32/35 / P: ~li-or / V: (înv) tilari~, ~ailer, ~Ier / E: ger Tirailleur, fr tirailleur] (Înv) Infanterist însărcinat cu misiuni de cercetare.
3. [DEX '98] TIRALIOR, tiraliori, s. m. Infanterist însărcinat cu misiuni de cercetare. [Pr.: -li-or] – Din fr. tirailleur.
4. [DLRLC] TIRALIOR, tiraliori, s. m. (Învechit) Soldat care lupta în linia întîi; infanterist. V. pușcaș, trăgător. Dopurile pocnesc, pare c-am fi la un atac de tiraliori, care nu sparie de loc pe bravii convivi. CARAGIALE, M. 216. Se împrospătează mereu liniile împrăștiate și tare primejduite ale tiraliorilor. ODOBESCU, S. III 588. – Pronunțat: -li-or.
5. [DN] TIRALIOR s.m. Soldat din arma infanteriei avînd misiuni de cercetare; infanterist. [Pron. -li-or. / < fr. tirailleur].
6. [MDN '00] TIRALIOR s. m. (în trecut) soldat din infanterie însărcinat cu misiunea de cercetare. (< fr. tirailleur)
7. [Scriban] *tiraliór m. (fr. tirailleur, d. tirailler, a trage cu pușca fără ordine). Soldat trimes înainte ca să hărțuĭască. Trăgător. În tiraliorĭ, în trăgătorĭ. V. trăgător.
8. [MDA2] tilarior sm vz tiralior
9. [MDA2] tirailer sm vz tiralior
10. [MDA2] tiraler sm vz tiralior
11. [Șăineanu, ed. VI] tiraliori m. pl. soldați răsfirați trimiși înainte cu ordinul de a hărțui pe dușmani (= fr. tirailleurs).
12. [DOOM 3] tiralior (înv.) (desp. -li-or) s. m., pl. tiraliori
13. [DOOM 2] tiralior (înv.) (-li-or) s. m., pl. tiraliori
14. [IVO-III] tiralior.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL