1. [MDA2] tipos [At: (a. 1652) ap. MURNU, GR. 57 / A și: ~pos / Pl: ? / E: ngr τύπος] 1 sn (Înv) Chip (1). 2 sn (Înv) Formă1 (1). 3 sn (Înv) Model. 4 sm (Îrg) Individ. 5 sm (Reg) Persoană cu obiceiuri rele. 6 a (Reg) Leneș.
2. [DLRLC] TIPOS, tiposuri, s. n. (Învechit) Chip, făptură, formă; tip, specimen, exemplar.
3. [DLRM] TIPOS, tiposuri, s. n. (Înv.) Chip, făptură; tip, exemplar, specimen. – Ngr. typos.
4. [DER] tipos (tiposuri), s. n. – Tip, imagine, figură. Ngr. τύπος (Murnu 57). Sec. XVII, înv. Este dubletul lui tip, s. n. (tip, individ), din fr. type; der. tipic, adj., din fr. typique; tipesă, s. f., din fr. typesse; prototip, s. n., din fr. prototype. Cf. tip. Der. tiposi, vb. (a forma, a compune), sec. XVII, înv., din ngr. τυπόνω, viitor τυπώσω (Tiktin), poate cuvînt identic cu a tiposi, vb. (Trans. de N, a conveni, a-i veni bine).
5. [DLRLV] TIPOS s. n. (Mold., ȚR) Formă, model. A: Pruncia, tipos și pildă, ale altor vîrste este. CANTEMIR, DIVANUL. B: Ca o zidire a mîinilor sale și căci iaste tiposul tocmirii întrupării sale. ÎNDREPTAREA LEGII. Un trup, cîndu-l arde trăsnetul, chipul trupului stă, tiposul obrazului fața focului, iară puterea ba. MĂRGĂRITARE 1746. Etimologie: ngr. tipos. Vezi și tipire, tiposi, tiposire. Cf. t i p i r e.
6. [DAR] tipos s.n. (înv.) chip, făptură, formă, model; (s.m.) persoană cu obiceuri rele, soi rău.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL