1. [DEX '09] TIPICAR, -Ă, tipicari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă prea mare importanță lucrurilor mărunte, oprindu-se la forme și aspecte exterioare, fără a pătrunde în miezul lucrurilor; (persoană) care manifestă o scrupulozitate exagerată, inutilă; (om) formalist, pedant. ♦ Spec. (Persoană) care se ține strict de tipicul1 bisericesc. – Tipic1 + suf. -ar.
2. [MDA2] tipicar, ~ă smf, a [At: VLAHUȚĂ, S. A. II, 93 / Pl: ~i, ~e / E: tipic1 + -ar] 1-2 (Înv) (Persoană) care se ține strict de tipicul1 (2) bisericesc. 3-4 (Persoană) care nu iese, în activitatea lui, dintr-o anumită rutină, dând prea mare importanță amănuntelor. 5-6 (Persoană) care manifestă o minuțiozitate exagerată Si: (îrg) paretcar.
3. [DEX '98] TIPICAR, -Ă, tipicari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă prea multă importanță lucrurilor mărunte, oprindu-se la forme și aspecte exterioare, fără a pătrunde în miezul lucrurilor; (persoană) care manifestă o scrupulozitate exagerată, inutilă; (om) formalist, pedant. ♦ Spec. (Persoană) care se ține strict de tipicul1 bisericesc. – Tipic1 + suf. -ar.
4. [DLRLC] TIPICAR, -Ă, tipicari, -e, adj. 1. Care dă prea multă importanță lucrurilor mărunte și se oprește fără discernămînt la forme și la aspecte exterioare, fără a pătrunde în miezul lucrurilor; care nu e capabil să iasă din rutina sa; formalist, pedant. Se nimerise un director tipicar... care nu ieșea c-o iotă din asprimile regulamentului. VLAHUȚĂ, N. 184. ◊ (Substantivat) Directorul... un tipicar neînduplecat, îl primi de data asta cu surîsul pe buze. BART, E. 64. 2. Care se ține strict de tipicul bisericesc.
5. [Șăineanu, ed. VI] tipicar m. cel ce se ține după tipicul bisericesc: formalist, pedant.
6. [Scriban] tipicár, -ă adj. și s. (d. tipíc). Iron. Care se ține de tipic, formalist, paretcar, pedant, rutinar: un tipicar!
7. [DOOM 3] tipicar adj. m., pl. tipicari; f. tipicară, pl. tipicare
8. [DOOM 2] tipicar adj. m., pl. tipicari; f. tipicară, pl. tipicare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL