1. [DEX '09] ȚIPENIE s. f. (în construcții negative) Ființă omenească, om; ființă, vietate. – Țipa1 + suf. -enie.
2. [MDA2] țipenie sfs [At: ALECSANDRI, T. 657 / E: ns cf țipa1] 1 (Îe) (Nici) (o) ~ (de) (om) Nici o ființă omenească Si: (reg) țipetenie (1), zaibată. 2 (Rar) Ființă omenească Si: om, (reg) țipetenie (2). 3 (Rar) Ființă. 4 (Rar) Om lipsit de valoare Si: nimeni, (reg) țipetenie (4).
3. [CADE] ȚIPENIE sf. Ⓟ Ființă omenească, suflet de om: n’am întîlnit nici ~ de om pe margine (ALECS.); ~ de om nu cuteza să mai treacă pe-aici (CRG.); cît timp e pîinea’n cuptor, nu se vede ~ de om pe lângă casă (GRIG.); dacă n’are fată mare și ~ de copil în casă, să nu capete și ea o mînă de ajutor de nicăiri? (LUNG.).
4. [DEX '98] ȚIPENIE s. f. (În construcții negative) Ființă omenească, om; ființă, vietate. – Țipa1 + suf. -enie.
5. [DLRLC] ȚIPENIE s. f. (În construcții negative, adesea determinat prin «de om») Ființă omenească, om. Pe toate întinderile nu se vedea țipenie. CAMILAR, N. I 236. Nu se auzea țipenie. C. PETRESCU, S. 215. E tîrziu. Țipenie de om nu se mai vede pe drumul din sat, nici prin curtea boierească. BUJOR, S. 94. Țipenie de om nu le deschidea ușa. CREANGĂ, P. 73. ♦ (Rar, în propoziții afirmative) Om, făptură. Orice țipenie în lume un sfînt are sau o sfîntă; Pe tine, vezi bunăoară, răzășia te frămîntă. HASDEU, R. V. 116.
6. [Șăineanu, ed. VI] țipenie f. Mold. ființă: țipenie de om nu cutează să mai treacă CR. [Origină necunoscută].
7. [Scriban] țipénie f. (d. a țipa, adică „a striga, a vorbi”). Fam. Nu era pe acolo nicĭ țipenie de om, era o absolută pustietate.
8. [DOOM 3] țipenie (în expr.) (desp. -ni-e) s. f.
9. [DOOM 2] țipenie (în expr.) (-ni-e) s. f.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL