1. [DEX '09] ȚIPĂTOR, -OARE, țipători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas) Strident. ♦ Fig. (Despre culori, lumină) Prea bătător la ochi, prea viu, prea intens. 2. S. f. (Reg.) Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage. – Țipa1 + suf. -ător.
2. [MDA2] țipător, ~oare [At: HELIADE, D. J. 154/6 / V: (Mol) ~pitoare, ~pietoare (P: ~pi-e~), ~ptoare / Pl: ~i am, sf ~oare a / E: țipa1 + -ător] 1 a (D. voce, sunet etc.) Ascuțit și puternic. 2 a (D. voce, sunet etc.) Lipsit de armonie Si: strident. 3 a (D culori, obiecte colorate, lumină etc.) Care impresionează puternic și neplăcut ochiul Si: strident, (pop) ochios. 4 av În mod strident. 5 a (Îc) Acvilă ~oare Numele unei specii de acvilă, nedefinită mai îndeaproape (Aquila clanga). 6 sf (Mol) Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage. 7 sf (Mol; Dob) Fluier pentru copii făcut din coajă de salcie. 8 sf (Orn; reg) Negraică (Dryocopus martius). 9 sf (Orn; Olt) Ciocănitoare-neagră (Picus martius). 10 sf (Orn; Olt) Ciocănitoare (1).
3. [DEX '98] ȚIPĂTOR, -OARE, țipători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas) Strident. ♦ Fig. (Despre culori, lumină) Prea bătător la ochi, prea viu, prea intens. 2. S. f. Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage. – Țipa1 + suf. -ător.
4. [DLRLC] ȚIPĂTOR, -OARE, țipători, -oare, adj. 1. (Despre glas) Strident. 2. Fig. (Despre culori și lumină) Prea viu, prea bătător la ochi; strident. S-a făcut artistă și ai întîlnit-o peste mulți ani... cu toate semnele oboselii sub fardul țipător, în lumina țipătoare a localului de petreceri. PAS, Z. I 185.
5. [DOOM 3] țipător adj. m., pl. țipători; f. sg. și pl. țipătoare
6. [DOOM 2] țipător adj. m., pl. țipători; f. sg. și pl. țipătoare
7. [Argou] țipător, -oare, țipători, -oare s. m., s. f., adj. (intl.) reclamant.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL