1. [DEX '09] TIPA interj. (Repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de cineva care umblă desculț sau pășește foarte ușor. – Onomatopee.
2. [MDA2] tipa [At: STANCU, D. 87 / V: (pop) tip av / E: fo] (Pop; rep; sau îcr lipa) 1-2 sn, i (Cuvânt care) redă sunetul produs de cineva care umblă desculț. 3-4 sn, i (Cuvânt care) redă sunetul produs de cineva care pășește foarte încet. 5-6 av (În legătură cu verbe de mișcare) Tiptil (2-3).
3. [DLRLC] TIPA interj. (Adesea repetat sau în corelație cu lipa; uneori cu valoare de adverb) Onomatopee care redă sunetul produs de cineva care umblă desculț sau pășește foarte încet. Seara se întoarce acasă, tot pe jos, lipa-tipa, tipa-lipa. STANCU, D. 87. Atunci a intrat tipa-tipa în cetate. CARAGIALE, S. 55.
4. [MDA2] tip2 av vz tipa
5. [Scriban] típa-típa, interj. care arată un mers ca de rață saŭ ca de copil cînd se deprinde să umble saŭ de om cînd calcă încet ca să nu fie auzit. – Și dípa-dípa (Șez. 32, 78) care e o var. din dup 3. V. teleap.
6. [DOOM 3] tipa/tipa-tipa interj.
7. [DOOM 2] tipa/tipa-tipa interj.
8. [DOOM 3] tipa-tipa v. tipa
9. [DOOM 2] tipa-tipa v. tipa
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL