1. [MDA2] tinovă [At: DDRF / V: (reg) ~oavă sf, ~nov sn / Pl: ~ve / E: tină + -ovă] (Buc) 1 sf Loc mlăștinos (unde cresc plante de baltă). 2 a (D. pământ; îf tinov) Care este băltos și nefertil.
2. [DLRLC] TINOVĂ, tinove, s. f. (Regional) Loc mlăștinos (unde cresc plante de baltă).
3. [DLRM] TINOVĂ, tinove, s. f. (Reg.) Loc mlăștinos (unde cresc plante de baltă). – Din tină + suf. -ovă.
4. [MDA2] tinoavă sf vz tinovă
5. [MDA2] tinov sn vz tinovă
6. [DAR] tinovă, tinove, s.f. (reg.) loc mlăștinos, mocirlos.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL