1. [DEX '09] TÂNJITOR, -OARE, tânjitori, -oare, adj. 1. Care tânjește (1); slab, bolnav. 2. Plin de dor, duios, galeș. ♦ Plin de jale, de tristețe; tânguitor. – Tânji + suf. -tor.
2. [MDA2] tânjitor, ~oare a [At: NEGRUZZI, S. I, 17 / Pl: ~i, ~oare / E: tânji + -tor] 1 (D. oameni) Plin de dor. 2 (Pex; d. privire) Melancolic. 3 Plin de jale Si: întristat. 4 Râvnitor. 5 Care tânjește (7) Si: bolnav, tânjit (2).
3. [DEX '98] TÂNJITOR, -OARE, tânjitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care tânjește (1); slab, bolnav. 2. Plin de dor, duios, galeș. ♦ Plin de jale, de tristețe; tânguitor. – Tânji + suf. -tor.
4. [Șăineanu, ed. VI] tânjitor a. Mold. galeș, lânged: ochii tânjitori NEGR.
5. [DLRLC] TÎNJITOR, -OARE, tînjitori, -oare, adj. 1. Care tînjește (1); slab, bolnav. 2. Plin de dor, duios, galeș. Mă uit la ochii tăi cei frumoși și tînjitori. ISPIRESCU, L. 29. Și-a întors tînjitorii ochi căprii, umbriți de lungi gene. NEGRUZZI, S. I 17. ♦ Plin de jale, de tristețe; tînguitor. Cîte-o privighitoare... sloboade sonuri tînjitoare. NEGRUZZI, S. I 197. ◊ Fig. Tînjitoare și cu brațele întinse, se rugau parcă vechile fotoliuri. ANGHEL, PR. 4.
6. [Scriban] tînjitór, -oáre adj. Care tînjește, galeș: ochĭ tînjitorĭ.
7. [DOOM 3] tânjitor adj. m., pl. tânjitori; f. sg. și pl. tânjitoare
8. [DOOM 2] tânjitor adj. m., pl. tânjitori; f. sg. și pl. tânjitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL