1. [DEX '09] TINGIRE, tingiri, s. f. Vas adânc (de aramă sau de fontă) în care se gătește mâncarea. – Din tc. tencere.
2. [MDA2] tingire sf [At: BIBLIA (1688), 1952/32 / V: (îrg) ~ngere, (înv) ten~, (reg) tengeră sf, tenger sn / Pl: ~ri / E: tc tencere] 1 Vas adânc (de aramă sau de fontă) în care se gătește mâncare Si: (reg) patelă. 2 (Reg; îe) Și-a găsit (sau și-a aflat) ~a capacul sau după ~ și capacul Se spune despre două persoane apropiate care au cusururi comune. 3 (Reg; îe) A lins până a pus ~a cu fundul în sus Se spune despre un om lacom. 4 (Reg; irn; îs) ~ spoită Femeie machiată strident.
3. [DLRLC] TINGIRE, tingiri, s. f. Vas de bucătărie (de obicei de aramă și cu fundul bombat), în care se fierbe mîncarea. V. cratiță, tigaie. A cerut o bucată de tinichea și a făcut din ea un fel de tingire. STANCU, D. 281. Ținea de o parte și de alta... un soi de tingire de tinichea, mai mult lungă decît largă și plină ochi cu apă. HOGAȘ, M. N. 123. La conac, tingirile și căldările clocotesc, grătarele sfîrîie, cîntă lăutarii, forfoteală și larmă mare. CARAGIALE, P. 45. ◊ Expr. Și-a găsit tingirea capacul v. capac.
4. [DLRC] TINGIRE, tingiri, s.f. Vas de aramă sau de fontă în care se gătește mâncare.
5. [Șăineanu, ed. VI] tingire f. vas de metal pentru fiertul bucatelor: și-a găsit tingirea capacul (proverb). [Turc. TENDJERÈ, castron].
6. [Scriban] tingíre f. (turc. tenceré; ngr. tendzéri și téndzeres, bg. tenğera, -ğura). Un fel de vas de aramă (maĭ mare de cît tigaĭa) în care se face de obiceĭ dulceață. Spoim tingirĭ (saŭ ob. spoĭ’tingirĭ), strigătu pin care Țiganiĭ spoitorĭ îșĭ anunță trecerea. V. cratiță.
7. [MDA2] tenger sn vz tingire
8. [MDA2] tengeră sf vz tingire
9. [MDA2] tengire sf vz tingire
10. [MDA2] tingere sf vz tingire
11. [MDA2] tingirică sf [At: POLIZU / Pl: ~rele / E: tingire + -ică] 1-2 (Reg; șhp) Tingire (1) (mică) Si: (reg) tingiruță (1-2).
12. [DOOM 3] tingire s. f., g.-d. art. tingirii; pl. tingiri
13. [DOOM 2] tingire s. f., g.-d. art. tingirii; pl. tingiri
14. [DER] tingire (-ri), s. f. – Vas în care se gătește mîncare. – Mr. tengire, tingire. Tc. tencere (Șeineanu, II, 360; Lokotsch 2066; Ronzevalle 67), cf. ngr. τεντζέρης, bg., sb. tengere.
15. [DLRLV] TINGIRE s. f. (Mold., ȚR) Cratiță, tigaie. A: Racul de multe ori sare din tingire și cade pe cărbuni. B 1775, 70r; cf. CANTEMIR, IST. B 1779, 41v. B: O sloboziia pre ea în căldarea cea mare sau în tengire sau în oală. BIBLIA (1688). Dupre ce vei griji peaștile, să-l faci în patru părți. . . și-l pune în tingire. CM, 2r; cf. MARDARIE, 192; LEX., 182. Variante: tengire (BIBLIA 1688). Etimologie: tc. tencere. Cf. s a h a n.
16. [DLRLV] TENGIRE s.f. v. tingire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL