1. [MDA2] tindeică sf vz tindeche1
2. [DEX '09] TINDECHE, tindechi, s. f. Bucată îngustă de lemn sau de oțel, cu dinți la ambele capete, cu ajutorul căreia se ține întinsă pânza la război când se țese manual. ♦ Mecanism bazat pe o serie de rotițe, cu care se întinde pânza în lățime la războaiele mecanice. – Lat. tendicula.
3. [MDA2] chindete sf vz tindeche
4. [MDA2] întindeaică sf vz tindeche
5. [MDA2] tendeche sf vz tindeche1
6. [MDA2] timbeiche sf vz tindeche1
7. [MDA2] tindaică sf vz tindeche1
8. [MDA2] tindec sn vz tindeche1
9. [MDA2] tindeche1 sf [At: ECONOMIA, 21/1 / V: (reg) chindete, ten~, timbeiche, ~daică (Pl: ~ice), ~a, ~echie, ~eică, ~eiche, ~diche, ~dichea, ~nzaică, ~nzeică sf, ~dec (Pl: ~uri), ~echi sn / Pl: ~echi / E: ml tendicula] 1 Stinghie îngustă de fier sau de lemn, cu dinți la ambele capete, care se așază la războiul de țesut, pe toată lățimea pânzei, pentru a o ține bine întinsă Si: (reg) măieț, măiug, mâță, tandaluță, zimțar, zimți. 2 Mecanism al războiului de țesut mecanizat, care menține țesătura întinsă în lățime. 3 (Reg) Muiemșcă. 4 (Trs) Stinghie care leagă la spate tălpile războiului. 5 (Îrg)Cocârlă la plug. 6 (Reg; lpl) Stinghii. 7 (Reg; lpl) Stinghiile ușii. 8 (Reg) Împletitură de ață cu ajutorul căreia se duc oalele cu mâncare la câmp Si: (reg) peteică.
10. [MDA2] tindechea1 sf vz tindeche1
11. [MDA2] tindechi2 sn vz tindeche1
12. [MDA2] tindechie sf vz tindeche1
13. [MDA2] tindeiche sf vz tindeche1
14. [MDA2] tindiche sf vz tindeche1
15. [MDA2] tindichea1 sf vz tindeche1
16. [MDA2] tinzaică sf vz tindeche1
17. [MDA2] tinzeică sf vz tindeche1
18. [CADE] ZIMȚ sm. 1 🪙 Fie-care din crestăturile de pe dunga monetelor (🖼 5372, A): am primit toți banii, în galbini împărătești, cu ~i (ALECS.); începură să se verse din el bani, tot galbeni cu ~ii neatinși (SLV.) ¶ 2 🔧 Fiecare din dinții unei rotițe (de ceasornic, de pipten, etc.) (🖼 5372, B): un mod de a se îmbuca cunoștințele vechi cu cele noi, ca ~ii de la roțile unui ceasornic (VLAH.) ¶ 3 🔧 pl. Dinții ferestrăului ¶ 4 🪙 pr. ext. Ⓕ F Galben: a numărat ~ii unul cîte unul (GN.); era și fudul și se ținea bine, la chimir cu ~i, în ocol cu vite (SAD.) ¶ 5 Fiecare din crestăturile din vîrful zidului unei cetăți, unui turn (🖼 5372, C): începură a batere cu tunuri și oboriia ~ii cetăției (MX.); pr. anal.: vîrfuri multe (de munți)... se ’nalță în limpezișul zărilor, ca și cum ar da să spargă cu ~ii lor bolta albastră a cerului (VLAH.) ¶ 6 ⛓ pl. = TINDECHE [vsl *zabĭcĭ (< zabŭ „dinte”); comp. bg. zăbecŭ, srb. zubac, etc.].
19. [DLRLC] TINDEC s. n. v. tindeche.
20. [DLRLC] TINDECHE, tindechi, s. f. Stinghie îngustă de fier sau de lemn, cu dinți la ambele capete, care se așază, la războiul de țesut, pe toată lățimea pînzei, pentru a o ține bine întinsă; mecanism bazat pe o serie de rotițe, folosit în același scop la războaiele mecanice. Stați... A sărit tindechea. DELAVRANCEA, A. 2. – Variantă: tindec, tindecuri, s. n.
21. [Șăineanu, ed. VI] tindeche f. stinghie de fier, dințată la amândouă capetele, cu care se ține pânza întinsă la țesut. [Lat. TENDICULA].
22. [Scriban] timbéĭche, V. tindeche.
23. [Scriban] tindéche f. (lat. tendĭcŭla, capcană, la pl. „prăjinĭ de întins rufele”. Cp. cu ureche, rîdiche). O vergea de lemn orĭ de fer care are zimțĭ la capete și cu care se întinde pînza la țesut. – În Trans. și tindeĭcă, pl. ĭ, și timbeĭche. În Mold. nord zimțar.
24. [DOOM 3] tindeche s. f., art. tindechea, g.-d. art. tindechii; pl. tindechi
25. [DOOM 2] tindeche s. f., art. tindechea, g.-d. art. tindechii; pl. tindechi
26. [DER] tindeche (-chi), s. f. – Stinghie care ține pînza întinsă la războiul de țesut țărănesc. – Var. tindeică. Banat tinzaică, Olt. tindec. Megl. (s)tindecl’ă. Lat. tendĭcŭla (Pușcariu 1738; REW 8641), cf. friul. tendela, prov. endiyo. Der. directă de la tinde (Pascu, Suf., 237; Iordan, Dift., 158), este mai puțin probabilă.
27. [DRAM 2021] tindeícă, tindeici, (întindeică, întingătoare), s.f. (reg.) Unealtă, dispozitiv (din lemn sau din metal), folosit la războiul de țesut pentru întinderea pânzei pe orizontală; are suprafața decorată cu motive geometrice mărunte, formând șiruri de linii în zigzag. – Cf. tindeche.
28. [DRAM 2015] tindeică, tindeici, s.f. – (reg.) Unealtă, dispozitiv din lemn sau din metal, folosit la războiul de țesut pentru întinderea pânzei pe orizontală; are suprafața decorată cu motive geometrice mărunte, formând șiruri de linii în zigzag (Stoica, Pop, 1984: 52). Atestat și în Maram. din dreapta Tisei (Apșa de Jos). – Cf. tindeche (< lat. tendicula).
29. [DRAM] tindeică, -i, s.f. – Unealtă, dispozitiv din lemn sau din metal, folosit la războiul de țesut pentru întinderea pânzei pe orizontală; are suprafața decorată cu motive geometrice mărunte, formând șiruri de linii în zigzag (Stoica, Pop 1984: 52). – Din tinde „a întinde, a extinde” (< lat. tendere) + -ică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL