1. [MDA2] țincuire sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~ri / E: țincui] Executarea, manuală sau mecanică, a dinților pentru îmbinări de colț la produsele din lemn.
2. [MDA2] țincui vt [At: NOM. MIN. I, 342 / Pzi: ~esc / E: ținc3 + -ui] A executa, manual sau mecanic, dinți pentru îmbinări de colț la produsele din lemn.
3. [DOOM 3] țincuire s. f., g.-d. art. țincuirii; pl. țincuiri
4. [DOOM 2] țincuire s. f., g.-d. art. țincuirii; pl. țincuiri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL