1. [Șăineanu, ed. VI] Tamerlan m. sau Timur-Lenk, cuceritor tătar, pustii Persia, Arabia, Rusia meridională și Industanul; repurtă asupra lui Baiazid victoria dela Angora (1402) și muri când purcese asupra Chinei (1336-1405).
2. [Șăineanu, ed. VI] Timur-Lenk m. V. Tamerlan.
3. [Onomastic] TIMUR nume tătăresc, var. la dimir „fier”; Temerești s. olt.; folosit în compuneri: A. + tat. khan „suveran”. 1. Timircan, N., act. pare a fi n. compus la fel cu Cantemir; Timircan, Lupul mold. (BCI VII 44). 2. Temircan, mold. (ib. 84); Tămercan, Ioniță, mold.; cf. Temirhan sau Timerhan Mîrza, tătar (Kog 163, 166). B. + tatar lenk „șchiop”, diformat în Tamerlan: 1. Temerliani i s. (Sd XXII 357). 2. Tomărlei, în genitiv (17 A II 226). C. Din tatarul Timurtaș: 1. Tămărtășani s. (17 A I 82); 2. Tămîrtașinți s. (Dm).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL