Definiție și ce înseamnă timporal

1. [DEX '09] TEMPORAL2, -Ă, temporali, -e, adj. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ◊ Propoziție (circumstanțială) temporală (și substantivat, f.) = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcția unui complement circumstanțial de timp. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. – Din fr. temporel.

2. [MDA2] temporal2, ~ă [At: HELIADE, O. I, 209 / V: (înv) tim~, timpur~ / Pl: ~i, ~e / E: fr temporel] 1 a (Îvr) Care trece cu timpul Si: temporar (1), trecător (22), vremelnic. 2 a (Înv) Laic. 3 a (Înv; pex) Care ține de lumea materială Si: pământesc. 4 a Relativ la timp (1). 5 a Situat în timp (1). 6 a (Grm) Care indică timpul (1). 7 a (Grm) Privitor la timp (1). 8-9 sf, a (Grm; șîs propoziție circumstanțială ~ă) (Propoziție) circumstanțială de timp. 10 a (Grm; îs) Conjuncție ~ă Conjuncție care introduce o propoziție temporală2 (9).

3. [DEX '98] TEMPORAL2, -Ă, temporali, -e, adj. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ♦ Propoziție (circumstanțială) temporală (și substantivat, f.) = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcțiunea unui complement circumstanțial de timp. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. – Din fr. temporel.

4. [DN] TEMPORAL2, -Ă adj. Care indică timpul, privitor la timp, care are loc în timp. ♦ Propoziție temporală (și s.f.) = propoziție circumstanțială care arată timpul în care are loc acțiunea din propoziția regentă; conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. [Cf. fr. temporel, lat. temporalis < tempus – timp].

5. [MDN '00] TEMPORAL2, -Ă adj. care indică timpul, referitor la timp; care are loc în timp. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care arată timpul de desfășurare a acțiunii din regentă; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o temporală. (< fr. temporel)

6. [Șăineanu, ed. VI] temporal a. 1. care trece cu timpul, peritor (în opozițiune cu etern): bunuri temporale; 2. privitor la interesele pământești (în opozițiune cu spiritual): putere temporală; 3. secular (în opozițiune cu ecleziastic): jurisdicțiune temporală.

7. [Scriban] 1) *temporál, -ă adj. (lat. temporalis). Care trece cu timpu, peritor, trecător (în opoz. cu etern): existența temporală a omuluĭ. Material, secular, pămîntesc, lumesc (în opoz. cu spiritual, bisericesc): puterea temporală a papilor (cînd eraŭ suveranĭ teritorialĭ), tribunal temporal. Adv. A trăi temporal.

8. [MDA2] tamporal, ~ă a vz temporal1

9. [MDA2] timporal2, ~ă a vz temporal2

10. [MDA2] timporal1, ~ă a vz temporal1

11. [MDA2] timpural, ~ă a vz temporal2

12. [DLRLC] TEMPORALĂ, temporale, adj. f. (Și substantivat) (Propoziție) care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă (avînd funcțiunea unui complement circumstanțial de timp).

13. [DOOM 3] temporal2 (referitor la timp, la tâmplă) adj. m., pl. temporali; f. temporală, pl. temporale

14. [DOOM 2] !temporal1 (referitor la timp/la tâmplă) adj. m., pl. temporali; f. temporală, pl. temporale

15. [DOOM 3] temporală (propoziție) s. f., g.-d. art. temporalei; pl. temporale

16. [DOOM 2] temporală s. f., g.-d. art. temporalei; pl. temporale

17. [DTL] TEMPORAL, -Ă adj. (cf. fr. temporel, lat. temporalis < tempus – timp): în sintagmele circumstanțial temporal și circumstanțială temporală (v.).

18. [DTL] TEMPORALĂ s. f. (< adj. temporal, -ă, cf. fr. temporel, lat. temporalis < tempo „timp”): propoziție subordonată circumstanțială cu funcție de complement circumstanțial de timp pe lângă verbul sau locuțiunea verbală din propoziția regentă. Exprimă trei nuanțe ale raportului temporal: de anterioritate, de simultaneitate și de posterioritate (v. în acest sens circumstanțială). ◊ ~ falsă: subordonată circumstanțială care pare numai că este o t., dar care în realitate are valoare consecutivă, ca în exemplul „Scriitorii noștri au șlefuit limba într-atâta, până ce au făcut din ea o bijuterie”.

19. [D.Religios] timporal, -ă adj. v. temporal.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DCR2] timorez s. m. Locuitor al insulei Timor ◊ „Sărăcia localnicilor [din insula Timor] […]
1. [MDA2] timotei sm vz timofti 2. [MDA2] timofti sm [At: I. IONESCU, D. 242 […]
1. [MDA2] timpanal, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr tympanal] […]
1. [MDN '00] TIMPANECTOMIE s. f. excizie a timpanului1 (1). (< fr. tympanectomie) 2. [DETS] […]
1. [MDA2] timpanic, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr tympanique] […]
1. [DEX '09] TIMPANIST, -Ă, timpaniști, -ste, s. m. și f. Membru al unei orchestre […]
1. [DEX '09] TIMPANITĂ, timpanite, s. f. (Med.) Timpanism. – Din fr. tympanite. 2. [MDA2] […]
1. [DN] TIMPANO- v. timpan (4) [în DN]. 2. [MDN '00] TIMPAN2(O)- elem. „timpan”, „membrană”. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro