1. [DEX '09] TIMORAT, -Ă, timorați, -te, adj. Stăpânit de frică sau de emoție; temător, intimidat, speriat. – Din fr. timoré, lat. timoratus.
2. [MDA2] timorat, ~ă a [At: COSTINESCU / V: (îvr) ~riat / Pl: ~ați, ~e / E: fr timore] (Liv) 1 Stăpânit de teamă (1) Si: speriat. 2 Stăpânit de emoții. 3 Intimidat. 4 Care exprimă spaimă. 5 Care trădează emoții.
3. [DEX '98] TIMORAT, -Ă, timorați, -te, adj. (Livr.) Stăpânit de frică sau de emoție; temător, intimidat, speriat. – Din fr. timoré, lat. timoratus.
4. [DLRLC] TIMORAT, -Ă, timorați, -te, adj. Stăpînit de frică, intimidat. Pus în fața paginilor albe, Oproiu se dovedise timorat, fără curajul să privească în față realitatea. CAMIL PETRESCU, N. 38.
5. [DN] TIMORAT, -Ă adj. (Liv.) Înfricoșat; intimidat, speriat. [Cf. fr. timoré, lat. timoratus].
6. [MDN '00] TIMORAT, -Ă adj. stăpânit de teamă, intimidat, speriat. (< fr. timoré, lat. timoratus)
7. [DEX '09] TIMORA, timorez, vb. I. Tranz. A speria; a intimida. – Din timorat (derivat regresiv).
8. [MDA2] timora vt [At: V. ROM. decembrie 1963, 190 / Pzi: ~rez / E: drr timorat] (Liv) 1 A înspăimânta. 2 A intimida.
9. [MDA2] timoriat, ~ă a vz timorat
10. [DEX '98] TIMORA, timorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A speria; a intimida. – Din timorat (derivat regresiv).
11. [MDN '00] TIMORA vb. tr. a înspăimânta, a intimida. (< timorat)
12. [DOOM 3] timorat adj. m., pl. timorați; f. timorată, pl. timorate
13. [DOOM 2] timorat adj. m., pl. timorați; f. timorată, pl. timorate
14. [DOOM 3] timora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. timorez, 3 timorează, imperf. 1 timoram; conj. prez. 1 sg. să timorez, 3 să timoreze
15. [DOOM 2] *timora vb., ind. prez. 3 timorează, imperf. 3 sg. timora; conj. prez. 3 să timoreze
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL