1. [DEX '09] TIMARIOT, timarioți, s. m. (Înv.) Militar turc împroprietărit, dator să se întoarcă sub arme la prima chemare, împreună cu mai mulți mercenari întreținuți de el. [Pr.: -ri-ot] – Din fr. timariot.
2. [MDA2] timariot sm [At: RUDOW XIX, 411 / P: ~ri-ot / Pl: ~oți / E: ngr τιμαριώτης] (Înv) Soldat (veteran) turc, proprietar al unui timar2 (1) Si: (înv) timar2 (2), timarist.
3. [DN] TIMARIOT s.m. Militar turc împroprietărit, care avea sarcina de a se întoarce sub arme la prima chemare, împreună cu mai mulți mercenari întreținuți de el. [Pron. -ri-ot. / < fr. timariot].
4. [Scriban] timariót m. (ngr. timariótis). L. V. Posesor de timar.
5. [DOOM 3] timariot (înv.) (desp. -ri-ot) s. m., pl. timarioți
6. [DOOM 2] timariot (înv.) (-ri-ot) s. m., pl. timarioți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL