1. [DEX '09] TILIACEE, tiliacee, s. f.[1] (La pl.) Familie de plante lemnoase sau (rar) erbacee, al căror tip este teiul (Tilia); (și la sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă tiliacee. [Pr.: -li-a-] – Din fr. tiliacée.
2. [MDA2] tiliacee sfp [At: COSTINESCU / P: ~li-a~ / E: fr tiliacées] 1 Familie de plante dicotiledonate, lemnoase (rareori erbacee), al căror tip este teiul (Tilia). 2 (Lsg) Arbore care face parte din familia tiliacee (1).
3. [DN] TILIACEE s.n.pl. Familie de plante dicotiledonate lemnoase, rar erbacee, avînd ca tip teiul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -li-a-...-ce-e, sg. tiliaceu. / < fr. tiliacées].
4. [MDN '00] TILIACEE s. n. pl. familie de plante dicotiledonate lemnoase, rar erbacee: teiul. (< fr. tiliacées)
5. [DEX '98] TILIACEU, tiliacee, s. n. (La pl.) Familie de plante lemnoase sau (rar) erbacee, al căror tip este teiul (Tilia); (și la sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă tiliacee. [Pr.: -li-a-] – Din fr. tiliacées.
6. [DLRM] TILIACEU, -EE, tiliacei, -ee, adj. Care face parte din familia teiului. ♦ (Substantivat, n.; la pl.) Familie de arbori al căror tip este teiul; (și la sg.) arbore care face parte din această familie. [Pr.: -li-a-] – Fr. tiliacées.
7. [Scriban] *tiliacéŭ, -ée adj. (lat. tiliáceus, d. tilia, teĭ). Bot. Din familia teĭuluĭ. S. f. pl. Plante din familia teĭuluĭ (de ex., juta).
8. [DOOM 3] tiliacee s. f., art. tiliaceea, g.-d. tiliacee, art. tiliaceei; pl. tiliacee
9. [DOOM 2] !tiliacee s. f., art. tiliaceea, g.-d. tiliacee, art. tiliaceei; pl. tiliacee, art. tiliaceele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL