1. [MDA2] tâlhui [At: (începutul sec. XVII) ap. ROSETTI, B. 57 / V: (înv) tăl~ / Pzi: ~esc / E: mg tolvajság] (Înv) 1 vi A tâlhări (1). 2 vt A jefui.
2. [MDA2] tălhui v vz tâlhui
3. [Scriban] tîlhuĭésc v. intr. (ung. tolvajolni). L. V. Tîlhăresc.
4. [DLRLV] TÎLHUI vb. (Mold.) A tîlhări. Cela ce Va fi tălhar de drum și.. . de-l vor fi prins tălhuind (tîlhărind MUNT.) de față, pre acesta să-l spîndzure într-acel loc. PRAV. De ar prinde pe cineva tălhuind, să nu-l omoară, ce cu sămnu in frunte să să insămnedze. NCCD, 377; cf. N. COSTIN. Etimologie: magh. tolvajolni. Vezi și tîlhușag. Cf. jăcui, lotri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL