Definiție și ce înseamnă tîlhărea

1. [DEX '09] TÂLHĂREA, tâlhărele, s. f. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene, adesea roșietice în exterior, dispuse în capitule (Lactuca sagittata). 2. Susai. 3. Salata-iepurelui. – Tâlhar + suf. -ea.

2. [MDA2] tâlhărea sf [At: LB / V: (reg) tăl~ / Pl: ~ele / E: tâlhar + -ea] 1 Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene, adesea roșiatice pe dinafară, dispuse în capitule Si: (reg) crestanie, crestățea, făgețea, floarea-hoțului, foaia-făgetului, foaia-tâlharului, iarba-tâlharului, salată-câinioasă, susai-de-munte, susai-de-pădure, susai-pădureț, susai-sălbatic (Mycelis muralis). 2 (Bot; reg) Crestățea (Lactuca quercina). 3 (Bot; reg) Salată-sălbatică (Lactuca serriola). 4 (Bot; reg) Susai (Sonchus arvensis). 5 (Bot; reg) Salata-iepurelui (Prenanthes purpurea). 6 (Bot; reg) Mutătoare (Bryonia alba).

3. [Șăineanu, ed. VI] tâlhăreà f. Bot. Tr. crestățea.

4. [DEX '09] TÂLHĂRI, tâlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de tâlhar, a comite fapte de tâlhar; a jefui, a prăda. – Din tâlhar.

5. [MDA2] tălhărea sf vz tâlhărea

6. [MDA2] tălhări v vz tâlhări

7. [MDA2] tâlhări [At: CORESI, EV. 72 / V: (îrg) tăl~ / Pzi: ~resc / E: tâlhar] 1 vi A duce viață de tâlhar (1), furând, jefuind, prădând Si: (înv) a tâlhui (1). 2 vr (Reg) A se face haiduc Si: a se haiduci.

8. [CADE] CRESTĂȚEA sf. 🌿 1 = SUSAIU-PĂDUREȚ ¶ 2 = TÎLHĂREA 1 ¶ 3 = SALATA-IEPURELUI [crestat].

9. [DLRLC] TÎLHĂREA, tîlhărele, s. f. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene, adesea roșietice pe din afară, dispuse în capitule (Lactuca sagittata). 2. Susai. 3. Salata-iepurelui.

10. [DLRLC] TÎLHĂRI, tîlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de tîlhar; a jefui, a prăda, a fura. Scoase toate avuțiile ce adusese de cînd tîlhărea. ISPIRESCU, L. 144.

11. [Șăineanu, ed. VI] tâlhărì v. a jefui și ucide.

12. [Scriban] tîlhăreá f., pl. ele (dim. fem. d. tîlhar fiind-că crește la umbră orĭ la desiș). Trans. Crestățea.

13. [Scriban] 2) tîlhărésc v. intr. Duc vĭață de tîlhar. – Mold. tălh-.

14. [DOOM 3] tâlhărea s. f., art. tâlhăreaua, g.-d. art. tâlhărelei; pl. tâlhărele

15. [DOOM 2] tâlhărea s. f., art. tâlhăreaua, g.-d. art. tâlhărelei; pl. tâlhărele, art. tâlhărelele

16. [DOOM 3] tâlhări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhăresc, 3 sg. tâlhărește, imperf. 1 tâlhăream; conj. prez. 1 sg. să tâlhăresc, 3 să tâlhărească

17. [DOOM 2] tâlhări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhăresc, imperf. 3 sg. tâlhărea; conj. prez. 3 să tâlhărească

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] tâlcuială sf [At: (sf. sec. XVIII) ap. LET. III, 294/24 / Pl: ~ieli […]
1. [DEX '09] TÂLCUITOR, -OARE, tâlcuitori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care explică, […]
1. [DEX '09] TÂLHAR, tâlhari, s. m. 1. Persoană care comite o tâlhărie; bandit. ♦ […]
1. [MDA2] tâlhui [At: (începutul sec. XVII) ap. ROSETTI, B. 57 / V: (înv) tăl~ […]
1. [MDA2] tâlhușag sn [At: VARLAAM, C. 161 / V: (înv) tăl~ / Pl: ~uri […]
1. [DEX '09] TÂLHĂRESC, -EASCĂ, tâlhărești, adj. Care ține de tâlhari, privitor la tâlhari, comis […]
1. [MDA2] tâlhăret sn [At: BIBLIA (1688), 3332/55 / V: (înv) tăl~ / Pl: (rar) […]
1. [DEX '09] TÂLHĂREȘTE adv. În felul tâlharilor, ca tâlharii; banditește. – Tâlhar + suf. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro