1. [DEX '09] TILDĂ, tilde, s. f. 1. Semn grafic de forma unui „s” de tipar culcat, folosit în unele opere pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă. 2. Semn diacritic de forma unui „s” de tipar culcat, care se pune deasupra unei litere pentru a conferi pronunțării sunetului pe care îl reprezintă un caracter palatal, nazal etc. – Din fr. tilde, germ. Tilde.
2. [MDA2] tildă sf [At: PUȘCARIU, L. R. I, 60 / Pl: ~de / E: fr tilde, ger Tilde] 1 Semn grafic de forma unui „s” de tipar culcat, folosit în unele lucrări pentru înlocuirea unui cuvânt (sau a unei tranșe grafice) care se repetă. 2 Semn diacritic de forma unui „s” de tipar culcat, care, pus deasupra unei litere, arată că aceasta are caracter palatal sau nazal.
3. [DLRLC] TILDĂ, tilde, s. f. 1. Semn grafic de forma unui «s» de tipar culcat, folosit în unele lucrări pentru înlocuirea unui cuvînt care se repetă. 2. Semn diacritic de forma unui «s» de tipar culcat, care, pus deasupra unei vocale, arată că vocala are timbru nazal.
4. [DN] TILDĂ s.f. 1. Semn grafic (~) folosit în unele lucrări (pentru înlocuirea unui cuvînt care se repetă etc.). 2. Semn diacritic (~) care se pune, mai ales în ortografia spaniolă, deasupra lui n, pentru a arăta că se pronunță muiat. [< sp., fr. tilde, germ. Tilde].
5. [MDN '00] TILDĂ s. f. 1. semn grafic (~) în unele lucrări pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă. 2. semn diacritic care se pune deasupra unei litere pentru a-i da un caracter palatal sau nazal. (< fr. tilde, germ. Tilde)
6. [DOOM 3] tildă s. f., g.-d. art. tildei; pl. tilde; (semn grafic) ~
7. [DOOM 2] tildă s. f., g.-d. art. tildei; pl. tilde
8. [DTL] TILDĂ s. f. (< sp., fr. tilde, germ. Tilde): 1. semn grafic (~) folosit în unele lucrări științifice pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă. 2. semn diacritic (~) care se pune mai ales în ortografia spaniolă, deasupra lui n (ñ), pentru a arăta că se pronunță muiat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL