1. [DEX '09] TÂLCUITOR, -OARE, tâlcuitori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care explică, comentează sau interpretează tâlcul unor fapte, al unor vorbe, al unor scrieri etc.; tălmaci. ♦ Traducător. [Pr.: -cu-i-] – Tâlcui + suf. -tor.
2. [MDA2] tâlcuitor, ~oare smf [At: BIBLIA (1688), 311/39 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: tâlcui + -tor] 1 (Pop) Persoană care interpretează, comentează sau explică tâlcul (3) unor fapte, vorbe, scrieri etc. Si: (îvp) tălmaci (2), tălmăcitor (2), (înv) tâlcovnic. 2 (Înv) Traducător (1).
3. [Șăineanu, ed. VI] tâlcuitor m. tălmăcitor: tâlcuitor de vise.
4. [MDA2] tâlcuitoriu, ~oare smf vz tâlcuitor
5. [DLRLC] TÎLCUITOR, -OARE, tîlcuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care explică, comentează sau interpretează tîlcul unor fapte, vorbe, scrieri etc.; tălmaci. Sarcina lor întîi era a fi consilieri ai împăratului, pe urmă tîlcuitorii cei mai întîi ai tot dreptului. BĂLCESCU, O. II 44.
6. [Scriban] tîlcuitór, -oáre s. Vechĭ. Care tîlcuĭește, interpret: tîlcuitor de visurĭ.
7. [DOOM 3] tâlcuitor (pop.) (desp. -cu-i-) s. m., pl. tâlcuitori
8. [DOOM 2] tâlcuitor (pop.) (-cu-i-) s. m., pl. tâlcuitori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL