1. [DEX '09] TI interj. (Cu «i» prelungit) Exclamație care exprimă diverse stări sufletești (mirare, admirație, mânie, ciudă, necaz). – Onomatopee.
2. [MDA2] ti2 sn, i [At: ALR II, 5748/141 / E: fo] (Reg; pronunțat cu „i” prelungit) 1-2 (Cuvânt care) imită strigătul caracteristic al rândunelelor.
3. [MDA2] tiu2 i vz ti1
4. [DLRLC] TI interj. (De obicei cu «i» prelungit) 1. Exclamație care exprimă mirare sau admirație. Tii! da s-a lăsat afară ger grozav. STANCU, D. 106. (Pipăie stofa pantalonilor) Tii! Teribilă, dom’le. SEBASTIAN, T. 124. Tii!... ce frumoasă cațaveică am să fac nevestii mele din blana istui vulpoi. CREANGĂ, O. A. 295. 2. Exclamație care exprimă mînie, ciudă, necaz. Tii! frate Nae, să fi fost el aici să mă fiarbă așa, că-i sărea ochilarii din ochi și giubenul din cap, de auzea cîinii în Giurgiu. CARAGIALE, O. I 45. – Variantă: tiu interj.
5. [DLRLC] TIU interj. v. ti.
6. [DLRM] TI interj. (Cu «i» prelungit) Exclamație care exprimă mirare, admirație sau mînie, ciudă, necaz.
7. [Șăineanu, ed. VI] ti! int. ce exprimă: 1. bucurie viitoare: ti! ce valsuri o să-i trag! 2. o mirare.
8. [Scriban] ti (tiii...), interj. care arată regretu că țĭ-aĭ adus aminte prea tîrziŭ saŭ că n’aĭ știut la timp: tiii, cum am uĭtat eŭ!
9. [DOOM 3] tii/tiii interj.
10. [DOOM 2] tii / tiii interj.
11. [DER] ti interj. – Exprimă mirarea. – Var. tii. Creație expresivă, cf. hi(j), fi(u), ptiu (după Tiktin, de la uite).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL