1. [MDA2] țigmău s vz țicmău
2. [DLRLC] ȚIGMĂU s. n. (Regional) Vîrf de deal sau de munte. A răcnit din țigmău, cît a putut. I. CR. VII 252.
3. [DLRM] ȚIGMĂU s. n. (Reg.) Vîrf de deal sau de munte. – V. țiclău.
4. [MDA2] țicmău s [At: ALIL 1983-1984, 462 / V: țig~, țigmnău s, țigmăură, țignaură sf / Pl: ? / E: țicmă + -ău] (Mol) 1 Vârf înalt și ascuțit de deal, de munte Si: țiclău1 (1). 2 Deal înalt, costiș, ascuțit. 3 Pantă abruptă.
5. [MDA2] țigmăură sf vz țicmău
6. [MDA2] țigmnău s vz țicmău
7. [MDA2] țignaură[1] sf vz țicmău
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL