1. [DEX '09] ȚIGĂNEALĂ, (2) țigăneli, s. f. (Reg. și fam.) 1. Faptul de a se țigăni. 2. (La pl.) Vorbe urâte, insulte. – Țigăni + suf. -eală.
2. [MDA2] țigăneală sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~eli / E: țigăni + -eală] (Reg) Discuție aprinsă Si: ceartă (1), scandal.
3. [DEX '98] ȚIGĂNEALĂ, țigăneli, s. f. (Fam.) Faptul de a se țigăni. – Țigăni + suf. -eală.
4. [DOOM 3] țigăneală (reg., fam., adesea peior.) s. f., g.-d. art. țigănelii; (insulte) pl. țigăneli
5. [DOOM 2] țigăneală (reg., fam.) s. f., g.-d. art. țigănelii; (insulte) pl. țigăneli
6. [Argou] țigăneală, țigăneli s. f. 1. cerere insistentă / încăpățânată 2. târguială, tocmeală (de o manieră necivilizată) 3. comportament necivilizat, zgomotos, strident
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL