1. [MDA2] țifoaie1 sf vz țifloaie
2. [MDA2] țifoaie2 sf vz țivloaie
3. [CADE] ȚIFOAIE 👉 ȚIFLOAIE.
4. [DLRLC] ȚIFOAIE s. f. (Regional) Burtă, pîntece. ◊ Expr. A fi sătul țifoaie = a fi foarte sătul.
5. [DLRM] ȚIFOAIE s. f. (Reg.) Pîntece. ◊ Expr. A fi sătul țifoaie = a fi foarte sătul.
6. [MDA2] țarfoi smn vz țifloaie
7. [MDA2] țifloaie [At: JIPESCU, ap. TDRG / V: țifoaie sf, țifoi (Pl: țifoiuri) sn, țivoaie sf, țarfoi smn / Pl: țifloi / E: ns cf foale] 1 sf (Reg) Pântece umflat de mâncare. 2 av (Reg) Foarte (sătul). 3 sn (Olt; îf țarfoi) Burtă mare Si: (fam) burduhan (2). 4 sn (Reg; îf țifoi) Vită cu burta umflată de mâncare. 5 sm (Olt; îf țarfoi) Epitet pentru un om bătrân, ramolit.
8. [MDA2] țifoi sn vz țifloaie
9. [MDA2] țilvoi sn vz țivloaie
10. [MDA2] țivloaie [At: CARAGIALE, O. VII, 300 / V: ~vo~, țifo~ sf, țivloi (Pl: ~), țilvoi (Pl: țilvoaie) sn, țuv~, țufl~ sf / Pl: țivloi / E: țivli + -oaie] 1 sf (Mun) Țivlică (1). 2 sf (Mun; îf țuvloaie) Fluier mic ciobănesc. 3 sf (Mun; îaf) Un fel de fluier folosit pentru atragerea vânatului. 4 sf (Reg; îf țivoaie) Țipă1 (3). 5 sn (Mol; îf țivloi) Fluierătoare din metal. 6 sf (Reg; îf țifoaie) Țeavă care se introduce sub pielea unei oi tăiate și în care suflă măcelarul ca să o umfle pentru a jupui oaia mai ușor. 7 sf (Mun) Parte tubulară din tulpina unei plante sau din pana unei păsări. 8 sn (Olt; îf țivloi) Coadă mai groasă de ceapă, în care suflă copiii ca să o umfle, după ce au înmuiat-o dând-o prin foc. 9 sn (Reg; pan; îaf) Țurloi (10). 10 sn (Reg; îf țivloi, țilvoi) Beregată la păsări.
11. [MDA2] țivloi sn vz țivloaie
12. [MDA2] țivoaie2 sf vz țivloaie
13. [MDA2] țivoaie1 sf vz țifloaie
14. [MDA2] țufloaie sf vz țivloaie
15. [MDA2] țuvloaie sf vz țivloaie
16. [CADE] ȚIFLOAIE, ȚIFOAIE sf. ℗ Pîntece umflat, îndopat: țărănimea să fie bine hrănită, nu pepene, țifloaie, adică îngrășată (JIP.); Se umflase-acuma, era plin țifoaie, Nu putea sărmanul batăr să se ’ndoaie (SPER.).
17. [Șăineanu, ed. VI] țivloiu n. Mold. fluierul gardistului.
18. [Scriban] țifloáĭe (vest), țifoáĭe (est) și țivoáĭe (vest, est) f., pl. oĭ (din *țevoaĭe, adică „unflat ca cu țeava” cum se face cu meiĭ ca să li se desprindă pelea în ainte de a-l jupui. V. țuvloaĭe). Adv. Unflat țivoaĭe, foarte unflat (de multă mîncare orĭ de vre-o boală). Se zice ironic și despre unu îmbrăcat cu prea multe haĭne pe dedesupt, așa în cît cea de deasupra plesnește de unflată ce e.
19. [Scriban] țivoáĭe, V. țifloaĭe.
20. [Scriban] țuvloáĭe f., pl. oĭ (din *țivloaĭe, țifloaĭe. V. țifloaĭe și țivlesc). Munt. vest. Un fel de fluĭer cĭobănesc mic (CL. 1910, 396). Un fel de șuĭerătoare de înșelat vînatu.
21. [DAR] țifloaie, țifloi, s.f. (reg.) 1. pântece umflat, burtă mare. 2. om bătrân.
22. [DAR] țivloaie, s.f. (reg.) 1. fluier (de copii, ciobănesc, la cimpoi), tilincă. 2. parter tubulară la plante. 3. țivloi. 4. beregată la păsări.
23. [DAR] țivloi, țivloaie, s.n. (reg.; înv.) fluierul polițistului de stradă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL