1. [MDA2] țiflan sn [At: CHEST. IV, 88/175c / V: țilfan (Pl: țilfanuri, rar, țilfani sm), țimfan, țibl~, țulfan sn, țulpană / Pl: ~e / E: țiflă1 + -an] 1-3 (Trs) Țiclău1 (1, 4-5). 4 (Trs) Loc înalt, ascuțit. 5 (Trs) Deal mic, de formă conic. 6 (Trs) Ridicătură de pământ mai mică decât dealul Si: movilă. 7 (Olt; îf țilfan) Partea piezișă a unei creste.
2. [MDA2] țiblan sn vz țiflan
3. [MDA2] țilfan sn vz țiflan
4. [MDA2] țimfan sn vz țiflan
5. [MDA2] țulfan sn vz țiflan[1]
6. [MDA2] țulpană sf vz țiflan
7. [DAR] țiflan, țifleu, s.n.; țiflă, țifleică, s.f. (reg.) vârf ascuțit de deal.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL